RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Combaterea diferenţei de remunerare între femei şi bărbaţi

Diferenţa de remunerare între femei şi bărbaţi continuă să reprezinte o realitate în cadrul Uniunii Europene. În mare măsură, diferenţa nu poate fi atribuită unor criterii obiective. În cadrul unei Europe care se vrea modernă şi competitivă, care se confruntă cu schimbări demografice (sinonime cu o scădere previzibilă a populaţiei active), mai mult decât doar simbolic, lupta împotriva diferenţei de remunerare are o miză importantă. În acest context, Comisia, după analizarea cauzelor, formulează un anumit număr de piste de acţiune care să permită stoparea acestei inegalităţi şi lansează un apel la mobilizarea tuturor părţilor interesate.

ACT

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor din 18 iulie 2007 intitulată „Combaterea diferenţei de remunerare între femei şi bărbaţi” [COM(2007) 424 final - Nepublicată în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Tratatul de la Roma conţinea, încă din 1957, principiul remunerării egale a lucrătorilor de sex masculin şi celor de sex feminin. Articolul 157 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene prevede că statele membre trebuie să asigure aplicarea principiului remunerării egale pentruaceeaşi muncă prestată sau pentru o muncă de aceeaşi valoare. De altfel, reducerea diferenţei de remunerare se numără printre obiectivele Strategiei europene pentru creştere şi locuri de muncă.

În practică, situaţia rămâne totuşi problematică. Cum se subliniază în Foaia de parcurs pentru egalitatea între femei şi bărbaţi, diferenţa de remunerare între femei şi bărbaţi nu s-a redus în mod semnificativ în decursul ultimilor zece ani, în ciuda acţiunilor întreprinse şi a mijloacelor puse în aplicare în acest sens. Conform cifrelor oficiale, în 2005, femeile câştigau în medie cu 15 % mai puţin decât bărbaţii la nivelul Uniunii Europene, înregistrând o creştere de numai 2 % în raport cu anul 1995. O evoluţie aproape insignifiantă în ceea ce priveşte creşterea considerabilă a ratei de angajare a femeilor.

Majoritatea factorilor care se află la originea acestei diferenţe nu pot fi atribuiţi unor factori obiectivi. În cadrul tuturor statelor membre, femeile au rezultate şcolare superioare şi reprezintă majoritatea persoanelor care posedă o diplomă de învăţământ superior. Este aşadar inexplicabil faptul că femeile nu obţin condiţii mai favorabile pe piaţa muncii şi că potenţialul lor productiv nu este pus în valoare pe deplin.

Lupta împotriva diferenţei de remunerare între femei şi bărbaţi depăşeşte cu mult cadrul de intervenţie al Comisiei Europene. Iată de ce este necesară mobilizarea activă a tuturor părţilor interesate, în special statele membre şi partenerii sociali, în mâinile cărora sunt concentrate principiile esenţiale ale puterii de decizie şi de acţiune.

Un fenomen complex şi persistent

Diferenţele de remunerare pot fi explicate prin intermediul unor factori obiectivi:

  • caracteristici individuale (vârstă, nivel de educaţie, experienţă dobândită);
  • caracteristici ale forţei de muncă (profesie, tipul contractului sau condiţiile de muncă);
  • caracteristici care ţin direct de întreprindere (sectorul de activitate, mărimea).

Pot exista, de asemenea, cazuri de practici de discriminare vădită, în care o femeie este mai puţin remunerată pentru aceeaşi muncă decât un coleg de sex masculin.

Cu toate acestea, nici practicile discriminatorii, nici aceste criterii obiective nu sunt de ajuns pentru a explica persistenţa fenomenului.

Între altele, diferenţa de remunerare reflectă inegalităţi care există pe piaţa muncii. Aceste inegalităţi afectează în principal femeile. Printre acestea, putem aminti:

  • segregarea orizontală a pieţei muncii: femeile se concentrează într-un număr mult mai restrâns de sectoare şi de profesii decât bărbaţii, sectoare şi profesii în general mai puţin remunerate şi valorizate;
  • segregarea verticală a pieţei muncii: femeile sunt angajate îndeosebi în posturi mai puţin remunerate şi se confruntă cu mai multe obstacole în avansarea profesională (doar o treime dintre cadrele din totalul întreprinderilor din UE sunt femei);
  • tradiţiile şi stereotipurile: acestea influenţează în special alegerea filierelor educaţionale, evaluarea şi clasificarea profesiilor, precum şi participarea la forţa de muncă;
  • dificultatea concilierii vieţii private şi a vieţii profesionale, care duce adeseori, în cazul femeilor, la recurgerea la muncă cu jumătate de normă şi la întreruperi repetate în cariera profesională, ceea ce are efecte negative asupra evoluţiei profesionale a acestora.

Statisticile indică faptul că diferenţa de remunerare se adânceşte odată cu vârsta, nivelul de studii şi numărul de ani de experienţă: diferenţele de remunerare depăşesc 30 % pentru grupa de vârstă 50-59 de ani (în comparaţie cu 7 % pentru femeile sub 30 de ani), ele depăşesc 30 % în cazul celor care deţin diplome de învăţământ superior, în timp ce nu însumează decât 13 % în cazul lucrătorilor care şi-au finalizat studiile din ciclul secundar inferior. În final, ele pot ajunge la 32 % în cazul lucrătorilor care au o vechime mai mare de treizeci de ani într-o întreprindere, în timp ce diferenţa de remunerare se limitează la 22 % în cazul angajaţilor cu o vechime în muncă între unul şi cinci ani.

Combaterea inegalităţii salariale între femei şi bărbaţi

În vederea contribuirii în mod eficace la reducerea diferenţei de remunerare între femei şi bărbaţi, Comisa pune în evidenţă următoarele piste de acţiune:

  • aplicarea mai eficientă a legislaţiei existente, însoţită de acţiuni de sensibilizare a opiniei publice;
  • exploatarea pe deplin a Strategiei europene pentru creştere şi locuri de muncă, în special datorită sprijinului financiar european sub toate formele sale (Fonduri structurale);
  • promovarea egalităţii salariale pe lângă angajatori, făcând apel la responsabilitatea socială a acestora;
  • susţinerea schimbului de bune practici la nivel comunitar, prin asocierea partenerilor sociali în cadrul schimbului.

Context

Eliminarea diferenţei de remunerare între femei şi bărbaţi este unul dintre elementele centrale ale politicii europene în materie de egalitate între sexe. Aceasta se regăseşte în majoritatea instrumentelor implementate la nivel european:

  • Foaia de parcurs pentru egalitatea între femei şi bărbaţi (2006-2010);
  • Strategia europeană pentru creştere şi locuri de muncă;
  • Pactul european pentru egalitatea între femei şi bărbaţi;
  • Fondurile structurale;
  • rapoartele anuale publicate de către Comisie începând din 2004.
Termeni-cheie ai actului
  • Diferenţă de remunerare: diferenţa de remunerare măsoară diferenţa relativă a remunerărilor orare brute medii alefemeilor şi ale bărbaţilor per ansamblul economiei. Aceasta este unul dintre indicatorii structurali demonitorizare a Strategiei europene pentru creştere şi locuri de muncă.
Ultima actualizare: 23.05.2011
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii