RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Protecţia lucrătorilor salariaţi în cazul insolvenţei angajatorului

Directiva vizează garantarea plăţii salariilor lucrătorilor în cazul în care angajatorul lor se află în situaţie de insolvenţă. De fapt, ea obligă statele membre ale Uniunii Europene (UE) la punerea în practică a instituţiilor de garantare şi stabileşte modalităţile specifice pentru cazurile de insolvenţă a angajatorilor transfrontalieri.

ACT

Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind protecţia lucrătorilor salariaţi în cazul insolvenţei angajatorului (Text cu relevanţă pentru SEE).

SINTEZĂ

Directiva protejează lucrătorii salariaţi care înregistrează neplata unei creanţe salariale, în relaţie cu un angajator care se află în stare de insolvenţă.

Starea de insolvenţă apare ca urmare a formulării unei cereri privind deschiderea unei proceduri judiciare care implică lipsirea, în tot sau în parte, a angajatorului de activele sale şi numirea unui judecător sindic, în cazul în care autoritatea judiciară competentă:

  • a hotărât instituirea procedurii; sau
  • a constatat că întreprinderea sau unitatea angajatorului a fost definitiv închisă şi că activele financiare disponibile sunt insuficiente.

Statele membre ale Uniunii Europene (UE) pot, în mod excepţional, să excludă creanţele anumitor categorii de salariaţi dacă alte forme de garantare le oferă acestora o protecţie echivalentă. Statele membre pot exclude din domeniul de protecţie al directivei personalul de serviciu casnic încadrat la o persoană fizică şi pescarii remuneraţi în cotă-parte.

Cu toate acestea, în afara acestor excepţii, toţi lucrătorii pot beneficia de prezenta directivă, oricare ar fi durata contractului de muncă sau raportul de muncă. Astfel, ea se aplică lucrătorilor cu fracţiune de normă, cu contract pe durată determinată şi cu contracte interimare.

Instituţiile de garantare

Statele membre instituie instituţii de garantare care asigură plata creanţelor neachitate ale lucrătorilor şi, dacă este necesar, compensaţii pentru încetarea raporturilor de muncă. Acestea pot stabili plafoane ale plăţilor efectuate de către instituţie, care nu se pot situa mai jos de un nivel compatibil din punct de vedere social cu obiectivul social al prezentei directive.

Perioada minimă de remunerare de către instituţia de garantare se calculează în funcţie de:

  • o perioadă minimă de referinţă de şase luni, care va presupune plata creanţelor în termen de cel puţin trei luni;
  • o perioadă de referinţă de cel puţin optsprezece luni, care va presupune plata creanţelor în termen de cel puţin opt săptămâni. În acest caz, perioadele cele mai favorabile lucrătorului sunt reţinute în vederea efectuării calculului.

Lucrătorii contribuie la finanţarea acestor instituţii, cu excepţia cazului în care finanţarea este asigurată în întregime de către autorităţile publice.

Asigurări sociale

Statele membre pot să prevadă că garantarea plăţii nu se aplică contribuţiilor:

  • de asigurări sociale;
  • de tipul sistemelor suplimentare de siguranţă profesionale sau interprofesionale, care există în afara sistemelor naţionale obligatorii de asigurări sociale.

În plus, dacă angajatorul nu a plătit cotizaţiile obligatorii de asigurări sociale, însă acestea au fost reţinute la sursă din remuneraţiile plătite, lucrătorii beneficiază în totalitate de drepturile care le revin pe lângă instituţiile de asigurări.

Interesele lucrătorilor salariaţi sunt protejate cu privire la pensie pentru limită de vârstă, inclusiv cu privire la pensiile de urmaş în cadrul sistemelor suplimentare de asigurări sociale. Această protecţie se aplică, de asemenea, lucrătorilor care şi-au încetat activitatea în întreprindere înainte de apariţia insolvenţei.

Situaţii transnaţionale

Dacă activitatea angajatorului aflat în situaţie de insolvenţă se desfăşura pe teritoriile a cel puţin două state membre, autoritatea competentă pentru plata creanţelor este instituţia din statul pe al cărui teritoriu lucrătorul îşi exercită de obicei activitatea.

De asemenea, extinderea drepturilor lucrătorilor în cadrul instituţiilor de garantare este stabilită de dreptul raţional care reglementează instituţia de garantare.

REFERINŢE

ActData intrării în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial
Directiva 2008/94/CE

17.11.2008

17.11.2008

JO L 283 din 28.10.2008

ACTE CONEXE

Raport al Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu din 28 februarie 2011 privind punerea în practică şi aplicarea anumitor prevederi ale Directivei 2008/94/CE privind protecţia lucrătorilor salariaţi în cazul insolvenţei angajatorului [COM(2011) 84 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].
Dispozitivul de protecţie a salariaţilor stabilit prin Directiva 2008/94/CE şi-a demonstrat eficacitatea şi utilitatea. În fapt, 3,4 milioane de lucrători au putut beneficia de intervenţia instituţiilor de garantare în perioada 2008-2011, în special în contextul crizei economice mondiale.

Ultima actualizare: 06.05.2011
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii