RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 9 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Priorităţile în domeniul educaţiei şi formării profesionale (2011-2020)

Consiliul defineşte priorităţile în domeniul educaţiei şi formării profesionale pentru perioada 2011-2020, dar şi obiectivele naţionale de realizat pe termen mai scurt şi sprijinul care va fi acordat de Uniunea Europeană (UE).

ACT

Concluziile Consiliului şi ale reprezentanţilor guvernelor statelor membre, reuniţi în cadrul Consiliului, privind priorităţile cooperării europene consolidate în domeniul educaţiei şi al formării profesionale pentru perioada 2011-2020 [JO C 324 din 1.12.2010].

SINTEZĂ

Consiliul stabileşte priorităţile procesului de la Copenhaga pentru perioada 2011-2020. Procesul de la Copenhaga vizează îmbunătăţirea calităţii şi a atractivităţii educaţiei şi formării profesionale (EFP) prin consolidarea cooperării la nivel european.

Aceste obiective actualizate vor contribui la realizarea priorităţilor şi a iniţiativelor strategiei Europa 2020. EFP este, de altfel, un factor determinant în realizarea a două dintre obiectivele strategiei: creşterea la 40 % a procentului de persoane cu vârste cuprinse între 30 şi 34 de ani absolvente de învăţământ superior şi reducerea procentului de abandon şcolar la mai puţin de 10 % până în 2020.

O viziune globală

Consiliul consideră că, pentru a fi pe deplin eficace, politicile în domeniul EFP trebuie să opteze pentru o abordare globală, ţinând seama de politicile sociale şi de ocupare a forţei de muncă.

Până în 2020, sistemele EFP ar trebui să fie mai atrăgătoare şi deschise tuturor, asigurând un învăţământ de calitate şi pe deplin adaptat nevoilor de pe piaţa muncii. Acestea trebuie să fie suficient de flexibile pentru a permite trecerea cu uşurinţă la un alt sistem de învăţământ (învăţământ şcolar, învăţământ superior etc.). EFP de-a lungul vieţii trebuie să fie uşor accesibilă şi mai axată pe carieră. Posibilităţile de a efectua o parte din educaţia sau formarea profesională în străinătate trebuie sporite.

Obiective 2011-2020

Sunt definite mai multe obiective strategice care trebuie realizate până în 2020. Toate sunt însoţite de obiective pe termen scurt (2011-2014), care trebuie urmărite la nivel naţional, şi de precizări cu privire la sprijinul acordat de Uniunea Europeană (UE) în vederea atingerii lor. S-au stabilit şase obiective strategice, şi anume:

  • Transformarea EFP iniţiale într-o opţiune de învăţare atractivă. Pe termen scurt, autorităţile naţionale sunt invitate să promoveze atractivitatea EFP, dar şi să sprijine activităţile care să permită elevilor să ia cunoştinţă de diferitele filiere profesionale şi posibilităţi de carieră oferite.
  • Încurajarea excelenţei, a calităţii şi a relevanţei EFP pentru piaţa muncii. Între 2011 şi 2014, punerea în aplicare a cadrelor naţionale de asigurare a calităţii va trebui să progreseze. Cooperarea între organismele EFP şi întreprinderi va trebui, de asemenea, consolidată, în special prin intermediul stagiilor pentru profesori în întreprinderi. Organismele EFP trebuie să primească feedback privind capacitatea de ocupare a forţei de muncă a absolvenţilor.
  • Facilitarea unui acces flexibil la formare şi calificări. La nivel naţional şi pe termen scurt, va fi necesară o reexaminare a utilizării stimulentelor de participare la EFP şi a drepturilor şi obligaţiilor părţilor implicate. De asemenea, autorităţile naţionale trebuie să ia măsurile adecvate pentru a încuraja participarea la EFP continuă. Este necesară stabilirea referinţelor între nivelurile din cadrul european al calificărilor şi cele din cadrele naţionale până în 2012.
  • Promovarea mobilităţii internaţionale în EFP. În acest scop, statele membre ar trebui să încurajeze în special studenţii şi profesioniştii să participe la programe de mobilitate, precum şi autorităţile locale şi regionale şi furnizorii de EFP să elaboreze strategii de internaţionalizare. Învăţarea limbilor străine ar trebui integrată în programe.
  • Promovarea inovaţiei, a creativităţii şi a spiritului antreprenorial, precum şi utilizarea noilor tehnologii. La nivel naţional, ar trebui încurajate parteneriatele între furnizorii de EFP, instituţiile de învăţământ superior, centrele de design, de artă, de cercetare şi de inovaţie. Furnizorii de EFP trebuie să fie dotaţi cu echipamentele necesare în materie de noi tehnologii. Facilitarea stagiilor practice ar trebui, de asemenea, să încurajeze promovarea spiritului antreprenorial.
  • Asigurarea accesibilităţii EFP pentru toţi, în special prin îmbunătăţirea contribuţiei la combaterea abandonului şcolar. Ar trebui încurajată participarea persoanelor slab calificate şi a altor grupuri „de risc” prin servicii de susţinere şi orientare adecvate, prin utilizarea noilor tehnologii şi a sistemelor de monitorizare existente.

Consiliul defineşte, de asemenea, patru obiective transversale:

  • creşterea implicării părţilor interesate din domeniul EFP şi o mai bună comunicare a rezultatelor obţinute datorită cooperării europene;
  • guvernanţa coordonată a instrumentelor europene şi naţionale din domeniul transparenţei, recunoaşterii, asigurării calităţii şi mobilităţii;
  • intensificarea cooperării dintre EFP şi celelalte domenii de acţiune relevante;
  • îmbunătăţirea calităţii şi comparabilităţii datelor pentru elaborarea de politici la nivelul UE în domeniul EFP;
  • buna utilizare a sprijinului din partea UE.

Context

Obiectivele definite în aceste concluzii au fost consacrate în „comunicatul de la Bruges ” din 7 decembrie 2010 adoptat de către miniştrii educaţiei din treizeci şi trei de ţări europene, de partenerii sociali şi de Comisia Europeană. Acest comunicat constituie ultima actualizare a procesului de la Copenhaga.

Această fişă de sinteză are doar un caracter informativ şi nu urmăreşte să interpreteze sau să înlocuiască documentul de referinţă, care rămâne singurul temei juridic.

Ultima actualizare: 26.09.2011
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii