RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Componenta corectivă: procedura de deficit excesiv

Pactul de stabilitate şi creştere reprezintă piatra de temelie a disciplinei bugetare. Prezentul regulament este o parte a pactului şi vizează clarificarea şi accelerarea procedurii de deficit excesiv, astfel încât aceasta să aibă un rol cu adevărat disuasiv. Regulamentul completează un regulament din 1993 care stabileşte procedura de urmat în cazul deficitului excesiv.

ACT

Regulamentul (CE) nr. 1467/97 al Consiliului din 7 iulie 1997 privind accelerarea şi clarificarea aplicării procedurii de deficit excesiv [Jurnalul Oficial L 209 din 2.8.1997] [A se vedea actele de modificare].

SINTEZĂ

Acest regulament vizează clarificarea şi accelerarea procedurii de deficit excesiv, prevăzută în articolul 126 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (UE) (fostul articol 104 din Tratatul privind Comunitatea Europeană). Apariţia deficitelor excesive trebuie prevenită şi corectată rapid.

Valoarea de referinţă: 3 % din PIB

Definită în Protocolul privind procedura de deficit excesiv anexat la Tratatul privind funcţionarea UE (prin Tratatul de la Maastricht din 1992), valoarea de referinţă pentru deficitul public este de 3 % din produsul intern brut (PIB). Depăşirea acestei valori se consideră a fi excepţională:

  • în cazul în care îşi are originea într-un eveniment neobişnuit aflat în afara controlului statului membru în cauză, care are o influenţă majoră asupra situaţiei financiare a administraţiei publice;
  • în cazul în care rezultă dintr-o recesiune economică gravă (depăşirea procentului de 3 % din PIB este rezultatul unei creşteri anuale negative a produsului intern brut sau al unei scăderi cumulative a producţiei pe parcursul unei perioade prelungite de creştere anuală redusă).

În plus, depăşirea valorii de referinţă se consideră temporară în cazul în care previziunile bugetare ale Comisiei indică faptul că deficitul va scădea sub valoarea de referinţă după terminarea evenimentului neobişnuit sau a recesiunii economice grave.

Existenţa unui deficit excesiv: trebuie să se ţină cont de toţi factorii

Comisia Europeană evaluează, iar Consiliul Uniunii Europene decide dacă există sau nu un deficit excesiv. Comisia întocmeşte un raport şi este obligată să ia în considerare toţi factorii pertinenţi pentru existenţa unui deficit excesiv.

Factorii pertinenţi includ, între altele:

  • evoluţia economiei pe termen mediu (potenţialul de creştere);
  • condiţiile conjuncturale;
  • punerea în aplicare a unor politici care vizează încurajarea cercetării şi inovaţiei;
  • evoluţia situaţiei bugetare pe termen mediu, în special eforturile de consolidare fiscală într-o conjunctură favorabilă;
  • punerea în aplicare a unor reforme ale sistemului de pensii.

Instituţiile europene trebuie să acorde o atenţie specială oricărui altui factor care, în opinia statului membru în cauză, are relevanţă pentru evaluarea nivelului cu care s-a depăşit valoarea de referinţă.

Procedura de deficit excesiv

Raportul Comisiei. În decurs de două săptămâni de la adoptarea de către Comisie a raportului pe care aceasta îl întocmeşte, în cazul în care un stat membru nu îndeplineşte criteriile stabilite în articolul 126 din Tratatul privind funcţionarea UE, Comitetul economic şi financiar formulează un aviz.

Comisia ţine cont de acesta şi înaintează un aviz statului membru în cauză, în cazul în care consideră că s-a înregistrat un deficit excesiv. Comisia informează, de asemenea, Consiliul.

Recomandările Consiliului. Pe baza avizului Comisiei, Consiliul decide cu majoritate calificată dacă există sau nu un deficit excesiv. Consiliul ţine cont de eventualele observaţii ale statului membru în cauză.

În cazul în care decide cu privire la existenţa unui deficit excesiv, Consiliul adresează o serie de recomandări statului membru vizat. Consiliul îi acordă un termen de maximum şase luni în care acesta să întreprindă acţiuni eficiente. Deficitul excesiv ar trebui să se încheie în anul următor anului în care s-a constatat existenţa acestuia, dacă nu apar circumstanţe speciale. În recomandările sale, Consiliul invită statul respectiv să realizeze o îmbunătăţire anuală minimă a soldului său bugetar structural, care să corespundă la cel puţin 0,5 % din PIB ca titlu de referinţă.

În cazul în care, după adoptarea recomandărilor Consiliului, au loc evenimente economice negative şi neaşteptate, care influenţează nefavorabil finanţele publice ale statului respectiv, şi dacă acesta a acţionat în conformitate cu recomandările în cauză, Consiliul poate adopta recomandări revizuite.

Dacă, în termen de maximum şase luni de la constatarea deficitului excesiv, nu a fost întreprinsă nicio acţiune urmată de efecte, Consiliul decide să îşi facă publice recomandările. Atunci când stabileşte dacă au fost întreprinse acţiuni eficiente ca urmare a recomandărilor sale, Consiliul îşi bazează decizia pe declaraţiile publice ale statului membru în cauză.

Punere în întârziere şi sancţiuni. În termen de două luni de la adoptarea deciziei de constatare a neadoptării vreunei acţiuni urmate de efecte, Consiliul poate notifica statul membru în cauză să ia măsuri de reducere a deficitului. În cazul în care statul membru a întreprins o acţiune eficientă pentru a se conforma notificării şi dacă evenimente economice negative şi neaşteptate, care au o influenţă defavorabilă asupra finanţelor publice ale statului respectiv, se produc după adoptarea deciziei de notificare, Consiliul poate hotărî, la recomandarea Comisiei, să revizuiască această notificare.

La cel târziu patru luni după notificare, dacă statul membru nu se conformează deciziilor Consiliului, acesta decide, în mod normal, aplicarea unor sancţiuni.

Conform prevederilor din articolul 139 alineatul (2) litera (b) din Tratatul privind funcţionarea UE (fostul articol 122 din Tratatul privind Comunitatea Europeană), statele membre care nu participă (încă) la euro nu sunt vizate de notificarea Consiliului şi de sancţiunile prevăzute la articolul 126 [alineatele (9) şi (11)].

Suspendarea procedurii

Procedura de deficit excesiv poate fi suspendată:

  • dacă statul membru în cauză adoptă măsuri ca urmare a recomandărilor Consiliului;
  • dacă statul membru în cauză adoptă măsuri ca urmare a notificării Consiliului.

Perioada pe parcursul căreia procedura se suspendă nu este luată în considerare la calcularea termenelor de punere în întârziere şi de aplicare a sancţiunilor.

Acţiuni urmate de efecte

Consiliul stabileşte un termen care să îi permită statului membru să iniţieze acţiuni eficiente. Acestea trebuie să fie conforme cu recomandările Consiliului şi să respecte sancţiunile impuse. La expirarea termenului, Comisia prezintă Consiliului un aviz privind măsurile adoptate de statul membru în vederea corectării deficitului excesiv. Avizul Comisiei se bazează pe principiul conform căruia aceste măsuri sunt puse integral în aplicare, iar evoluţia economică reflectă previziunile.

Consiliul poate solicita unui stat membru participant să îi prezinte rapoarte conform unui calendar precis, pentru a putea examina eforturile de ajustare ale acestuia:

  • în cazul în care statul membru respectiv nu pune în aplicare măsurile adoptate sau în cazul în care, în opinia Consiliului, măsurile se dovedesc neadecvate;
  • în cazul în care cifrele reale indică faptul că deficitul excesiv nu a fost corectat de statul membru vizat în termenele prevăzute de recomandări.

Sancţiuni

Sancţiunile rezultate din procedura de deficit excesiv iau mai întâi forma unui depozit cu dobândă zero constituit la UE. Suma acestui depozit conţine:

  • o componentă fixă egală cu 0,2 % din PIB;
  • o componentă variabilă egală cu o zecime din diferenţa dintre deficit (exprimat ca procentaj al PIB-ului din anul în cursul căruia deficitul a fost considerat excesiv) şi valoarea de referinţă (3 %).

În fiecare dintre anii următori, Consiliul poate decide intensificarea sancţiunilor, solicitând un depozit adiţional. Acesta este egal cu o zecime din diferenţa dintre deficitul exprimat ca procentaj al PIB-ului din anul anterior şi valoarea de referinţă de 3 % din PIB.

Se stabileşte o limită superioară de 0,5 % din PIB pentru valoarea anuală a depozitului.

Depozitul este transformat de regulă în amendă dacă, în opinia Consiliului, deficitul excesiv nu a fost corectat în următorii doi ani.

Consiliul poate decide abrogarea totală sau parţială a sancţiunilor în funcţie de importanţa progreselor realizate de statul membru participant în corectarea deficitului excesiv.

Consiliul ridică toate sancţiunile încă în vigoare în cazul în care decizia de constatare a deficitului excesiv este abrogată. Eventualele amenzi deja aplicate nu se rambursează statului membru participant în cauză.

Dobânzile la depozitele constituite la Comisie, precum şi amenzile, se distribuie între statele membre care nu au deficit excesiv, proporţional cu ponderea lor în Produsul Naţional Brut (PNB) global al statelor membre eligibile.

Context

Obiectivul Pactului de stabilitate şi creştere este să prevină apariţia unui deficit bugetar excesiv în zona euro după intrarea în a treia etapă a Uniunii economice şi monetare (UEM), care a început la 1 ianuarie 1999.

Statele membre au considerat necesară adoptarea acestui pact, deoarece tratatul prevede exclusiv criterii cantitative pentru adoptarea monedei unice şi nu defineşte nicio politică fiscală care ar trebui urmată după trecerea la euro. Pactul de stabilitate şi creştere se înscrie astfel în logica tratatului şi prelungeşte prevederile acestuia.

Pactul este menit să asigure o gestionare corectă a finanţelor publice în zona euro, pentru a evita ca o politică fiscală laxistă a unui stat membru să penalizeze atât celelalte state membre, prin dobânzile percepute, cât şi încrederea în stabilitatea economică a zonei euro. Pactul vizează să asigure o convergenţă durabilă a economiilor statelor membre din zona euro.

Prezentul regulament a fost revizuit prima oară în iunie 2005. O a doua revizuire este în curs. Propunerea de regulament ar urma să fie adoptată de către Parlamentul European şi Consiliul UE la sfârşitul anului 2011.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial

Regulamentul (CE) nr. 1467/97

1.1.1999

-

JO L 209 din 2.8.1997

Act de modificareIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial

Regulamentul (CE) nr. 1056/2005

27.7.2005

-

JO L 174 din 7.7.2005

Ultima actualizare: 02.09.2011
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii