RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Supravegherea politicilor bugetare

Acest regulament vizează supravegherea şi coordonarea politicilor bugetare ale statelor membre. Este vorba despre măsuri preventive pentru asigurarea disciplinei bugetare necesare pentru buna funcţionare a Uniunii Europene. Regulamentul se aplică atât statelor membre care au adoptat moneda unică, cât şi celor care nu au adoptat-o încă.

ACT

Regulamentul (CE) nr. 1466/97 al Consiliului din 7 iulie 1997 privind consolidarea supravegherii poziţiilor bugetare şi supravegherea şi coordonarea politicilor economice [A se vedea actele de modificare].

SINTEZĂ

Acest regulament reprezintă componenta preventivă a Pactului de stabilitate şi creştere. Obiectivul regulamentului este supravegherea şi coordonarea politicilor bugetare ale statelor membre pentru a asigura preventiv disciplina bugetară în cadrul Uniunii Europene.

În acest scop, regulamentul prevede un semestru european la începutul fiecărui an, pentru a ajuta statele membre să pună în aplicare politici bugetare solide. Statele membre trebuie să prezinte Comisiei programe de stabilitate (pentru statele membre participante la zona euro) şi programe de convergenţă (pentru statele membre din afara zonei euro) în care adoptă un obiectiv bugetar pe termen mediu. Aceste programe sunt evaluate de către Comisie şi fac obiectul recomandărilor Consiliului, specifice fiecărui stat.

Semestrul european pentru coordonarea politicilor economice

Semestrul european este o perioadă de şase luni în cursul căreia sunt examinate politicile bugetare ale statelor membre.

La începutul semestrului, Consiliul identifică principalele provocări economice cu care se confruntă Uniunea Europeană (UE) şi adresează statelor membre orientări strategice cu privire la politicile de urmat.

Ulterior, pe baza acestor orientări, statele membre îşi stabilesc:

La încheierea semestrului european şi după evaluarea acestor programe, Consiliul adresează recomandări fiecărui stat membru. În urma consultării Comisiei, Consiliul prezintă evaluările sale înainte ca statele membre să îşi stabilească bugetele finale pentru anul următor.

Obiectivele bugetare pe termen mediu

Fiecare stat membru are un obiectiv de deficit pe termen mediu privind poziţia sa bugetară, definit în termeni structurali. Obiectivele pe termen mediu variază de la un stat membru la altul: acestea sunt cu atât mai exigente cu cât nivelul datoriei şi costul estimat al îmbătrânirii populaţiei sunt mai ridicate.

Pentru statele membre care au adoptat moneda euro şi pentru statele membre participante la MCS II, obiectivele pe termen mediu trebuie să se situeze peste – 1 % din PIB. Obiectivul pe termen mediu al unui stat poate fi revizuit în cazul în care se pune în aplicare o reformă structurală majoră sau o dată la trei ani, cu ocazia publicării unor proiecţii vizând actualizarea costului estimat al îmbătrânirii populaţiei.

Supravegherea multilaterală: programele de stabilitate şi convergenţă

Programele de stabilitate şi de convergenţă servesc drept bază pentru supravegherea multilaterală a Consiliului UE. Această supraveghere este prevăzută în articolul 121 din Tratatul privind funcţionarea UE şi trebuie să prevină, într-o etapă timpurie, apariţia deficitelor publice excesive şi să promoveze coordonarea politicilor economice.

Fiecare stat membru trebuie să prezinte Consiliului UE şi Comisiei un program de stabilitate (pentru statele membre participante la zona euro) sau de convergenţă (pentru statele membre din afara zonei euro).

Programele de stabilitate sau de convergenţă trebuie să includă următoarele informaţii:

  • obiectivul bugetar pe termen mediu şi calea de ajustare în vederea atingerii acestui obiectiv, soldul bugetului general ca procentaj din PIB, evoluţia aşteptată a ratei datoriei publice, traiectoria planificată de creştere a cheltuielilor publice, traiectoria planificată de creştere a veniturilor publice în ipoteza menţinerii politicilor existente şi o cuantificare a măsurilor discreţionare prevăzute în privinţa veniturilor. În plus, programele de convergenţă trebuie să prezinte legăturile dintre aceste obiective şi stabilitatea preţurilor şi cursurilor de schimb, precum şi obiectivele pe termen mediu ale politicii monetare;
  • informaţii privind datoriile implicite legate de îmbătrânirea populaţiei şi obligaţiile contingente (cum sunt garanţiile publice) cu impact potenţial major asupra conturilor publice;
  • informaţii privind coerenţa programelor cu orientările generale de politică economică şi cu programele naţionale de reformă;
  • principalele estimări în ceea ce priveşte perspectivele economice care pot influenţa realizarea programelor de stabilitate şi de convergenţă (cum ar fi creşterea, ocuparea forţei de muncă şi inflaţia şi alte variabile importante);
  • o evaluare şi o analiză detaliată a măsurilor bugetare şi a altor măsuri de politică economică luate sau propuse în vederea atingerii obiectivelor programului;
  • o analiză asupra modului în care schimbările principalelor estimări economice pot afecta poziţia bugetară şi datoria;
  • după caz, motivele abaterii de la calea de ajustare necesară în vederea îndeplinirii obiectivului bugetar pe termen mediu.

Este obligatorie prezentarea programelor de stabilitate şi de convergenţă anual, în cursul lunii aprilie. Statele membre fac publice aceste programe.

Examinarea programelor de stabilitate şi de convergenţă

Pe baza evaluărilor Comisiei şi ale Comitetului economic şi financiar, Consiliul examinează obiectivele bugetare pe termen mediu prezentate de statele membre în programele lor. Consiliul verifică în special:

  • dacă obiectivul bugetar pe termen mediu se bazează pe estimări economice realiste;
  • dacă măsurile adoptate sau preconizate sunt suficiente pentru atingerea obiectivului bugetar;
  • dacă statul membru în cauză, atunci când se evaluează calea de ajustare, procedează la îmbunătăţirea anuală a soldului său bugetar ajustat periodic;
  • dacă creşterea anuală a cheltuielilor publice ale statului membru în cauză nu este prea ridicată, adică nu depăşeşte o rată de referinţă pe termen mediu.

Atunci când efectuează evaluările, Consiliul ţine seama de punerea în aplicare a reformelor structurale majore, în special a reformelor sistemului de pensii.

Consiliul examinează programul în trei luni de la data prezentării acestuia. La recomandarea Comisiei şi după consultarea Comitetului economic şi financiar, Consiliul emite un aviz asupra programului şi poate invita statul membru în cauză să adapteze programul dacă consideră că trebuie întărite obiectivele şi conţinutul acestuia.

Evitarea apariţiei deficitelor excesive: mecanismul de avertizare timpurie

În cadrul supravegherii multilaterale, Consiliul urmăreşte punerea în aplicare a programelor de stabilitate şi de convergenţă pe baza informaţiilor furnizate de către statele membre şi a evaluărilor efectuate de către Comisie şi Comitetul economic şi financiar.

Astfel, în cazul în care Comisia identifică discrepanţe semnificative ale poziţiei bugetare faţă de obiectivul bugetar pe termen mediu sau faţă de calea de ajustare care trebuie să conducă la realizarea acestui obiectiv, aceasta adresează un avertisment respectivelor state membre. Dacă în termen de o lună situaţia rămâne neschimbată, Consiliul adresează recomandări statelor membre în cauză pentru a preveni apariţia deficitelor excesive („mecanismul de avertizare timpurie”, art. 121 alineatul 4 din Tratatul privind funcţionarea UE).

Recomandările adoptate de către Consiliu pot fi făcute publice.

Context

Pactul de stabilitate şi de creştere reprezintă o serie de reguli care instituie o supraveghere economică şi bugetară la nivel european. Obiectivul este garantarea stabilităţii economice şi financiare a UE.

Statele membre trebuie aşadar să implementeze politici bugetare solide pentru a preveni apariţia deficitelor publice excesive care ar putea periclita stabilitatea economică şi financiară a UE.

În 2011, Pactul de stabilitate şi de creştere a făcut obiectul unei ample reforme. Noile măsuri adoptate constituie o etapă importantă pentru garantarea disciplinei bugetare, promovarea stabilităţii economice a economiei europene şi prevenirea apariţiei unei noi crize în Uniune.

Astfel, Pactul de stabilitate şi de creştere include acum şase acte legislative, care au intrat în vigoare la 13 decembrie 2011.

  • Regulamentul (UE) nr. 1173/2011 privind aplicarea eficientă a supravegherii bugetare în zona euro;
  • Regulamentul (UE) nr. 1174/2011 privind măsurile de executare pentru corectarea dezechilibrelor macroeconomice excesive din zona euro;
  • Regulamentul (UE) nr. 1175/2011 de modificare a acestui regulament privind procedurile de supraveghere a poziţiilor bugetare;
  • Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 privind prevenirea şi corectarea dezechilibrelor macroeconomice;
  • Regulamentul (UE) nr. 1177/2011 de modificare a procedurii deficitului excesiv;
  • Directiva nr. 2011/85/UE privind cerinţele referitoare la cadrele bugetare ale statelor membre.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial

Regulamentul (CE) nr. 1466/97

1.7.1998

-

JO L 209 din 2.8.1997

Act de modificare Intrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial

Regulamentul (CE) nr. 1055/2005

27.7.2005

-

JO L 174 din 7.7.2005

Regulamentul (UE) nr. 1175/2011

13.12.2011

-

JO L 306 din 23.11.2011

 
Ultima actualizare: 06.01.2012

Consultaţi şi

Pentru informaţii suplimentare, consultaţi site-ul Direcţiei Generale Afaceri Economice şi Financiare:

Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii