RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Evaluarea introducerii bancnotelor şi a monedelor euro

Prin prezenta comunicare, Comisia face o evaluare detaliată a operaţiunilor de introducere materială a monedelor şi a bancnotelor euro. Aceasta sintetizează rezultatul anchetelor Eurobarometrului privind percepţia schimbării monedei de către cetăţeni şi întreprinderi.

ACT

Communication from the Commission to the European Council – Review of the introduction of Euro notes and coins [COM(2002) 124 final – Not published in the Official Journal] (Comunicarea Comisiei către Consiliul European – Evaluarea introducerii bancnotelor şi a monedelor euro [COM(2002) 124 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial]).

SINTEZĂ

Introducerea bancnotelor şi a monedelor euro a constituit cea mai mare operaţiune de schimbare de monedă din istorie. Peste 15 miliarde de bancnote şi 51 de miliarde de monede au fost produse şi schimbate contra a 9 miliarde de bancnote şi 107 miliarde de monede ale valutelor naţionale aflate în circulaţie. Această operaţiune, întreprinsă în esenţă între începutul lunii septembrie 2001 şi sfârşitul lui februarie 2002, s-a desfăşurat fără probleme şi poate fi astfel considerată un mare succes.

Acest mare succes s-a datorat parţial unei coordonări perfecte între instituţii. Comisia Europeană, prin recomandările şi prin propunerile sale, a oferit un stimul important şi coordonat acţiunilor statelor membre participante. Comisia a organizat reţele ale şefilor grupurilor de acţiune ale administraţiilor publice naţionale şi ale directorilor pe probleme de comunicare din ministerele de finanţe. De asemenea, a jucat rolul de punct de informare. În ceea ce o priveşte, Banca Centrală Europeană (BCE) a coordonat eficient acţiunea băncilor centrale naţionale. Pentru buna aplicare a introducerii euro, era necesară mobilizarea instituţiilor financiare, a magazinelor, a forţelor de ordine, a transporturilor şi, mai presus de toate, a cetăţenilor europeni, a căror cooperare era indispensabilă pentru buna desfăşurare a operaţiunii. Pentru informarea cetăţenilor, Comisia, ministerele, băncile şi asociaţiile profesionale au cheltuit, între 1996 şi 2001, mai mult de o jumătate de miliard de euro pentru campaniile de informare.

Introducerea monedelor şi a bancnotelor şi retragerea monedelor naţionale s-au efectuat într-un ritm mai rapid decât cel prevăzut iniţial, graţie unei bune organizări. După prima săptămână a lunii ianuarie, majoritatea plăţilor în numerar se efectuau deja în principal în euro, iar circulaţia monedelor naţionale devenise reziduală după cea de a doua săptămână.

Desfăşurarea operaţiunilor

Evaluarea operaţiunilor de alimentare anticipată şi alimentare anticipată secundară. Începând cu luna septembrie 2001, băncile şi magazinele au putut primi primele monede şi bancnote, prin intermediul operaţiunii de alimentare anticipată şi de alimentare anticipată secundară. Statele membre erau libere să aleagă data începerii. Până la 31 decembrie, 132,1 miliarde de euro, adică 21 % din producţia totală de bancnote, au fost distribuite băncilor. În ceea ce priveşte monedele, peste 73 % din producţia totală au fost distribuite băncilor între septembrie şi decembrie, cu toate că existau diferenţe între statele membre. Toate operaţiunile s-au desfăşurat fără probleme.

Alimentarea anticipată secundară. Alimentarea anticipată secundară a magazinelor cu bancnote şi cu monede a început în luna septembrie, în mai multe ţări. Posibilitatea oferită întreprinderilor de a se alimenta în cantităţi mici în vederea formării personalului de la casele de marcat nu a avut efecte semnificative. În ansamblu, cele 2,8 milioane de magazine din zona euro au participat foarte inegal la operaţiunile de alimentare anticipată secundară: deşi aproape toate magazinele irlandeze au fost alimentate anticipat, acest lucru a fost valabil doar pentru mai puţin de 10 % din comercianţii italieni. În medie, băncile au distribuit anticipat numai 9 % (ca valoare) din bancnotele primite. Situaţia monedelor a fost uşor mai bună. Este interesantă observaţia că statele membre care au implementat stimulente sau au eliminat restricţiile de ordin logistic (Austria, Germania, Irlanda, Ţările de Jos) au obţinut cele mai ridicate rezultate.

Monedele. Cetăţenii au avut posibilitatea de a cumpăra, de la mijlocul lunii decembrie, mici truse de monede, cu o valoare diferită în funcţie de statele membre, pentru a se familiariza cu noile piese. Aceste mici truse s-au bucurat de un mare succes şi au suscitat un entuziasm veritabil. Astfel, s-au vândut peste 150 de milioane de truse. În pofida temerilor existente, cetăţenii au respectat perfect interdicţia de a utiliza aceste monede înainte de 1 ianuarie. S-au înregistrat numai câteva cazuri izolate de utilizare în tonomate.

Bilanţul global al alimentării anticipate consemnează 6 miliarde de bancnote (40 % din producţie) şi 37,5 miliarde de monede (73,5 % din producţie) distribuite. Succesul alimentării anticipate a avut o contribuţie decisivă la demararea rapidă a tranzacţiilor în euro la începutul lui 2002.

Distribuţia bancnotelor şi a monedelor în ianuarie 2002. Distribuţia monedelor şi a bancnotelor noi s-a efectuat în principal prin retragerea din distribuitoarele bancare automate de bancnote, de la ghişeele instituţiilor financiare şi prin intermediul restului oferit de comercianţi. La 1 ianuarie 2002, în medie 80 % din distribuitoarele bancare automate eliberau euro. La 4 ianuarie, aproape toate distribuitoarele fuseseră adaptate. Din punct de vedere tehnic, operaţiunea s-a desfăşurat bine, cu excepţia câtorva probleme în Italia şi în Finlanda. În primele zile, volumul retragerilor a fost foarte ridicat, pe seama entuziasmului şi a curiozităţii cetăţenilor, scăzând la un nivel normal după două săptămâni. Nu s-a constatat nicio problemă serioasă de reaprovizionare a distribuitoarelor.

Schimbul vechilor monede naţionale. În primele zece zile ale lunii ianuarie, mulţi cetăţeni s-au prezentat la ghişeele băncilor pentru a schimba vechea monedă naţională sau a retrage euro, formând astfel cozi de aşteptare. În anumite ţări, această cale de distribuţie a fost mai importantă decât cea efectuată prin intermediul distribuitoarelor bancare automate. În Germania, Spania şi Luxemburg, băncile au fost deschise chiar pe 1 ianuarie.

Rolul comercianţilor. Restul oferit cu moneda euro de către comercianţi a implicat o creştere foarte puternică a fondurilor de casă, din cauza imposibilităţii de a oferi rest în vechea monedă naţională. În cea mai mare parte, comercianţii au respectat bine această regulă. Aprovizionarea magazinelor cu bancnote şi monede a fost tensionată în prima săptămână, din cauza numărului mare de clienţi care şi-au achitat cumpărăturile cu bancnote mari. Cozile de aşteptare mai lungi erau inevitabile. Cele 7585 de camioane de transport aflate în serviciu în zona euro au lucrat la capacitate maximă în aceste zile. În general, penuriile de monede sau bancnote de anumite valori au rămas cazuri izolate. Băncile Centrale din statele membre şi-au acordat ajutor reciproc în caz de necesitate. De exemplu, Franţa a achiziţionat de la Spania o sută de milioane de monede de cincizeci de cenţi sau Banca Portugaliei a primit mai multe milioane de bancnote de diferite valori din Eurosistem.

În concluzie, bilanţul este pozitiv, deoarece combinaţia acestor trei canale a permis o distribuţie foarte rapidă a monedei unice către cei 300 de milioane de cetăţeni ai zonei euro.

Utilizarea monedei euro în plăţile în numerar. În primele zile, consumatorii au cheltuit mai mult unităţile monetare naţionale înainte de a utiliza euro. Circuitul economic a fost eliberat rapid de vechile monede datorită restului oferit în euro de comercianţi, care au jucat un rol de „aspirator” al vechilor unităţi monetare. Proporţia plăţilor în euro s-a situat la aproximativ 20 % la data de 2 ianuarie, la 55 % pe 4 ianuarie şi la 95 % pe 16 ianuarie. Volumul total al plăţilor în numerar a fost ridicat în primele două săptămâni din ianuarie, normalizându-se odată cu retragerea monedelor naţionale din circulaţie. Toate celelalte adaptări, precum conversia conturilor, a cardurilor şi a terminalelor de plăţi electronice, s-au desfăşurat în mod satisfăcător. Irlanda şi Ţările de Jos au efectuat cel mai rapid plăţile în euro, aproape toate fiind deja efectuate în moneda unică între 8 şi 10 ianuarie. Alte ţări, cum ar fi Belgia, Spania şi Franţa, abia au depăşit bariera de 70 % în aceeaşi perioadă.

Recuperarea vechilor monede naţionale. Recuperarea vechilor monede s-a efectuat în esenţă pe parcursul câtorva săptămâni. La 11 ianuarie, o treime din bancnotele aflate în circulaţie la 31 decembrie erau deja retrase, iar bariera de 75 % a fost depăşită pe 8 februarie. În realitate, circulaţia monedelor naţionale a fost mult mai slabă: blocajele bancnotelor în depozitele intermediare a antrenat, de fapt, o anumită întârziere în numărarea bancnotelor de către băncile centrale.

Recuperarea monedelor. Recuperarea monedelor a fost mai lentă: la 22 februarie, au fost recuperate numai 27,9 % din monedele naţionale (ca valoare) ca urmare a stocării monedelor în depozite în aşteptarea numărătorii. Prin campanii de publicitate, băncile centrale retrăseseră deja, în cursul anului 2001, circa 9 % din monedele aflate în circulaţie. Este clar acum că o parte din bancnote şi mai ales o parte importantă din monede nu vor mai fi recuperate niciodată, fiind pierdute sau păstrate de colecţionari. În majoritatea statelor membre, schimbul vechilor monede a fost limitat până la o anumită dată. (A se vedea tabelul din josul paginii)

Alte chestiuni legate de introducerea bancnotelor şi a monedelor euro

Stabilitatea preţurilor. Anchetele efectuate în rândul consumatorilor au arătat că o mare majoritate a cetăţenilor, 67 %, estimau că preţurile au fost cel mai frecvent rotunjite în sus cu ocazia trecerii la euro, în timp ce 28 % estimau că majorările şi reducerile se compensează. Numai 1,9 % estimau că preţurile au fost rotunjite în jos. Cifrele inflaţiei publicate de Eurostat arată, de fapt, că, deşi inflaţia anuală a crescut de la 2 % la 2,7 % între decembrie şi ianuarie, acest fenomen s-a datorat mai multor factori neasociaţi cu euro, cum ar fi creşterea anumitor importuri şi taxe, majorarea preţurilor la petrol şi la fructe şi legume. Potrivit Eurostat, introducerea monedei euro nu explica decât 0-0,16 % din evoluţia lunară a preţurilor. Acordurile voluntare de stabilitate a preţurilor au fost, în general, bine respectate.

Securitatea. În ciuda unui număr de transporturi de fonduri fără precedent şi a dublării numărului de monede şi bancnote aflate în circulaţie, numărul de incidente a fost cu mult mai mic faţă de nivelul normal. Între septembrie şi decembrie, s-au raportat numai 27 de furturi de bancnote şi 17 furturi de monede. Eficienţa măsurilor de securitate puse în aplicare a fost foarte satisfăcătoare.

Calitatea producţiei. Controlul calităţii monedelor şi a bancnotelor a fost foarte eficient. S-au detectat câteva cazuri rare de defecte, dar probabilitatea de a primi unul dintre respectivii euro defectuoşi a fost extrem de mică. Prezenţa nichelului în monedele de 1 şi 2 euro a fost criticată, dar testele au demonstrat că un efect alergen poate fi exclus.

Contrafacerea. Bancnotele şi monedele euro sunt mai bine protejate împotriva contrafacerii decât oricare dintre vechile monede naţionale. În ceea ce priveşte bancnotele, s-au detectat numai aproximativ 50 de cazuri de contrafacere, o cifră excepţional de mică, în luna ianuarie, şi s-au identificat doar două exemple de monede contrafăcute de proastă calitate.

Adaptarea tonomatelor. Adaptarea tonomatelor de mărfuri s-a desfăşurat mai puţin bine. Mulţi operatori au subestimat viteza înlocuirii monedelor naţionale de către euro şi au suferit scăderi ale cifrelor de afaceri din cauza neadaptării unei părţi din tonomate. Întârzierea nu a putut fi recuperată rapid din cauza limitelor de disponibilitate a personalului calificat. În ceea ce priveşte acceptarea monedelor produse în alte state membre ale zonei euro, s-au raportat doar câteva cazuri de respingere, cauzate de reglarea necorespunzătoare a aparatelor.

Introducerea monedei euro în ţări terţe. În decembrie 2001, 26 de bănci centrale şi instituţii financiare din afara zonei euro au fost alimentate anticipat cu aproximativ 4 miliarde de euro pentru a asigura disponibilitatea bancnotelor euro din primele zile ale lunii ianuarie. Numeroase bancnote naţionale, în special marca germană, au fost utilizate sau păstrate în Europa Centrală şi de Est. Returnarea acestor bancnote începuse deja în 2001.

Reacţiile cetăţenilor

Părerea cetăţenilor privind eficacitatea fazei preparatorii a fost, în mare parte, pozitivă: în medie, trei sferturi dintre aceştia estimau că sunt bine sau foarte bine pregătiţi la data de 1 ianuarie 2002. Majoritatea considera că trecerea anticipată la euro a conturilor bancare a contribuit la buna pregătire. În ceea ce priveşte manevrarea euro, o persoană din cinci declara, la sfârşitul lui ianuarie, că întâmpină încă dificultăţi (numai una din treizeci şi cinci estima că întâmpină multe dificultăţi). În opt ţări (Germania, Spania, Italia, Luxemburg, Austria, Portugalia, Finlanda), majoritatea cetăţenilor declarau că nu întâmpină nicio dificultate. Majoritatea cetăţenilor nu au avut probleme în recunoaşterea sau în manipularea diferitelor monede. Irlanda a fost singura excepţie.

Acomodarea mentală cu moneda euro. Tranziţia la euro nu a indus nicio modificare a comportamentului legat de cumpărături pentru 77 % dintre cetăţeni. Deseori, consumatorii aveau încă dificultăţi de memorare a preţurilor în euro. Astfel, ei au continuat în mare parte să calculeze în vechea monedă naţională (45 %), faţă de o minoritate de 28 % care reuşise deja acomodarea mentală cu moneda euro. Cu toate acestea, cetăţenii au utilizat puţin calculatoarele şi convertoarele. Majoritatea dorea ca dubla afişare a preţurilor să înceteze o dată cu încheierea perioadei de dublă circulaţie. Totuşi, aceste rezultate au variat semnificativ de la o ţară la alta.

Satisfacţia generală. În general, 60 % din cetăţeni estimau că trecerea la moneda unică le va aduce mai multe avantaje decât dezavantaje. Această opinie a fost înregistrată într-o proporţie şi mai mare la tinerii cu vârsta mai mică de 24 de ani. În plus, o mare majoritate au declarat că se simt mai europeni datorită monedei euro. Patru cetăţeni din cinci considerau că trecerea la euro s-a desfăşurat bine sau foarte bine. În sfârşit, peste două treimi din cetăţeni erau mulţumiţi că euro a devenit moneda lor, numai Germania, Grecia şi Austria înregistrând o proporţie mai ridicată de persoane nemulţumite.

Adaptarea întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM)

În general, temerile legate de o eventuală pregătire necorespunzătoare a IMM-urilor nu au fost justificate. Chiar şi IMM-urile care întârziaseră cu pregătirile par să fi reuşit trecerea la moneda unică în ultimul minut. La momentul trecerii la euro, deja 95 % din IMM-uri îşi ţineau contabilitatea în euro. Majoritatea IMM-urilor declarau că nu au întâmpinat probleme cu ocazia tranziţiei la euro. S-au produs probleme rare ale sistemelor informatice, în stabilirea sau în afişarea preţurilor sau de facturare. Per ansamblu, nu s-au produs surprize neplăcute, 95 % din IMM-uri estimând că trecerea lor s-a desfăşurat conform planului sau chiar mai uşor. O întreprindere din cinci se aştepta ca euro să aibă efecte pozitive asupra activităţilor sale.

Tranziţia în cifre: principalele dispoziţii naţionale

-Schimbul la bănci după expirarea valabilităţii monedei naţionaleRambursarea după expirarea valabilităţii monedei naţionale de către băncile centrale
Belgia31/12/2002Bancnote: fără limită
Monede: 31/12/2004
Germania28/02/2002Fără limită
GreciaA se preciza de fiecare bancăBancnote: 01/03/2012
Monede: 01/03/2004
Spania30/06/2002Fără limită
Franţa30/06/2002Bancnote: 17/02/2012
Monede: 17/02/2005
IrlandaA se precizaFără limită
Italia30/06/200201/03/2012
Luxemburg30/06/200213/12/2004
Ţările de Jos31/12/2002Bancnote: 01/01/2032
Monede: 01/07/2007
Austria28/02/2002Fără limită
Portugalia30/06/2002Bancnote: 30/12/2022
Monede: 30/12/2002
FinlandaA se hotărî de fiecare bancă29/02/2012
Ultima actualizare: 14.09.2005
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii