RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 9 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


A treia etapă a uniunii economice şi monetare

A treia etapă a uniunii economice şi monetare (UEM) corespunde introducerii monedei euro şi instituirii unei politici monetare comune în statele membre ale Uniunii Europene. Trecerea la a treia etapă a UEM se face treptat. În fapt, unele state membre nu îndeplinesc încă criteriile economice şi juridice pentru a trece la această a treia etapă.

Uniunea economică şi monetară (UEM) este un proces care vizează armonizarea politicilor economice şi monetare ale statelor membre ale Uniunii Europene (UE). Acest proces cuprinde trei etape:

  • etapa 1 (între 1 iulie 1990 şi 31 decembrie 1993): libera circulaţie a capitalurilor între statele membre;
  • etapa a 2-a (între 1 ianuarie 1994 şi 31 decembrie 1998): coordonarea politicilor monetare ale statelor membre şi consolidarea cooperării între băncile centrale naţionale ale statelor membre;
  • etapa a 3-a (începând cu 1 ianuarie 1999): introducerea treptată a monedei euro şi instituirea unei politici monetare unice sub responsabilitatea Băncii Centrale Europene (BCE).

Primele două etape ale UEM s-au încheiat. A treia şi ultima etapă este în curs de desfăşurare. Aceasta vizează, în special, introducerea monedei euro în statele membre. În prezent, 17 state membre au adoptat moneda euro ca monedă unică. Aceste state formează „zona euro”.

Trecerea la moneda euro

Pentru a putea integra a treia etapă a UEM, un stat membru trebuie să îndeplinească în prealabil o serie de condiţii economice şi juridice.

Condiţiile economice sunt denumite criterii de convergenţă. Obiectivul este de a garanta că statul membru respectiv dispune de o economie şi o situaţie financiară stabilă pentru a se putea menţine stabilitatea zonei euro.

Condiţiile juridice se referă la faptul că dreptul naţional trebuie să fie compatibil cu tratatul, în special în ceea ce priveşte punctele referitoare la banca centrală naţională şi monedă.

Atunci când un stat membru îndeplineşte toate condiţiile, acesta este autorizat să participe la a treia etapă a UEM şi să adopte moneda euro ca monedă unică. Moneda euro înlocuieşte vechea monedă naţională şi devine moneda oficială a respectivului stat membru.

Banca Centrală Europeană

Banca Centrală Europeană (BCE) deţine un rol esenţial în cadrul UEM. Aceasta este cea care elaborează politica monetară a statelor membre ale zonei euro. De asemenea, BCE este unica abilitată să autorizeze emisiunea de bancnote euro. Statele membre pot emite monede euro, dar BCE este cea care trebuie să autorizeze în prealabil cantitatea anuală a emisiunii.

Primele state membre ale zonei euro

3 mai 1998 reprezintă o dată istorică pentru lansarea celei de-a treia etape a uniunii economice şi monetare. La acea dată, Consiliul a adoptat o decizie prin care recunoaşte că 11 state membre îndeplinesc condiţiile necesare pentru a adopta moneda euro la 1 ianuarie 1999 (Belgia, Germania, Spania, Franţa, Irlanda, Italia, Luxemburg, Ţările de Jos, Austria, Portugalia şi Finlanda).

Introducerea monedei euro s-a derulat apoi în două faze:

  • 1 ianuarie 1999: moneda euro a fost introdusă ca monedă scripturală şi s-au stabilit ratele de conversie cu vechile monede naţionale. Vechile monede naţionale au devenit astfel unităţi ale subdiviziunilor nezecimale ale monedei euro;
  • 1 ianuarie 2002: monedele şi bancnotele euro au fost introduse pe teritoriul statelor membre; cetăţenii şi întreprinderile europene au putut astfel să îşi realizeze plăţile fiduciare în euro.

Grecia, care nu îndeplinea criteriile de convergenţă în 1998, a solicitat o reevaluare a situaţiei sale în 2000. Comisia a emis un aviz favorabil şi Grecia a intrat astfel oficial în a treia etapă a UEM la 1 ianuarie 2001.

Extinderea zonei euro

În principiu, toate statele membre ale UE ar trebui să integreze a treia etapă a UEM şi deci să adopte moneda euro (articolul 119 din Tratatul privind funcţionarea UE). Totuşi, unele state membre nu îndeplinesc încă condiţiile economice şi financiare necesare. Acestea beneficiază de derogări provizorii până la momentul în care vor putea să se integreze în zona euro. În plus, Danemarca şi Regatul Unit beneficiază de o exceptare de la participarea la zona euro (a se vedea mai jos).

Cel puţin la fiecare doi ani, Comisia şi BCE evaluează progresele realizate de statele membre care beneficiază de o derogare de la criteriile de convergenţă şi de la condiţiile juridice. Dacă acestea emit un aviz favorabil cu privire la capacitatea unui stat membru de a integra a treia etapă a UEM, Consiliul adoptă apoi o decizie privind aderarea statului membru respectiv la zona euro.

Pe baza acestei proceduri, zona euro a fost astfel extinsă la mai multe state membre:

În prezent, 17 state membre din 27 au astfel moneda euro ca monedă unică.

Exceptări

Regatul Unit şi Danemarca au notificat intenţia lor de a nu integra a 3-a etapă a UEM şi deci de a nu adopta moneda euro. Aceste două state beneficiază de o exceptare de la participarea la UEM. Condiţiile regimului de exceptare sunt precizate în protocoalele  anexate la tratatele fondatoare ale UE referitoare la cele două ţări. În plus, Regatul Unit şi Danemarca îşi păstrează posibilitatea de a pune capăt regimului lor de exceptare şi de a-şi depune candidatura pentru integrarea celei de-a treia etape a UEM.

Ultima actualizare: 11.02.2011
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii