RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Cadru strategic pentru securitatea alimentară în ţările în curs de dezvoltare

Comisia prezintă o nouă strategie pentru a încadra acţiunea Uniunii Europene în favoarea securităţii alimentare în ţările în curs de dezvoltare. Această strategie trebuie să permită îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale populaţiei şi să protejeze categoriile cel mai vulnerabile împotriva foametei. Strategia este prezentată la zece ani după adoptarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului.

ACT

Comunicare a Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European din 31 martie 2010 intitulată „Un cadru de politică al UE în vederea sprijinirii ţărilor în curs de dezvoltare în eforturile acestora de a răspunde provocărilor pe care le ridică securitatea alimentară” [COM(2010) 127 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Uniunea Europeană (UE) şi statele sale membre s-au angajat să îşi sporească acţiunile în favoarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM), în principal pentru a reduce sărăcia extremă şi foametea în ţările în curs de dezvoltare.

Astfel, Comisia prezintă un nou cadru politic pentru combaterea foametei şi a malnutriţiei în lume. Strategiile de dezvoltare trebuie să ţină cont de noile constrângeri, în special de cele legate de creşterea demografică şi de efectele schimbărilor climatice asupra agriculturii.

UE trebuie să acţioneze prioritar pentru a sprijini ţările cel mai fragile, altfel spus ţările care au înregistrat cele mai mari întârzieri în realizarea ODM-urilor (în special în Africa şi în Asia de Sud).

O abordare multisectorială

Strategiile în favoarea securităţii alimentare se bazează pe patru piloni principali:

  • disponibilitatea produselor alimentare, care necesită un lanţ agroalimentar durabil, o intensificare a producţiei agricole, o dezvoltare a comerţului internaţional şi a integrării regionale. Sprijinirea micilor exploataţii agricole este esenţială în măsura în care zonele rurale sunt cel mai afectate de penurii (este vorba despre sprijinirea gestionării pierderilor, a depozitării, a utilizării solurilor etc.);
  • accesul la alimente, prin sprijinirea locurilor de muncă, a creşterii veniturilor şi a mecanismelor sociale de compensare a acestora, inclusiv în perioadele de criză;
  • valoarea nutritivă a aportului alimentar, în special pentru femeile însărcinate sau cele care alăptează şi pentru copiii sub cinci ani. Acest domeniu de acţiune necesită în principal acţiuni de formare şi de educare, precum şi o mai mare diversificare a producţiei agricole;
  • prevenirea şi gestionarea crizelor, prin asocierea diferitelor organizaţii de ajutor umanitar şi de dezvoltare la punerea în practică a unor strategii care reunesc ajutorul de urgenţă, reabilitarea şi dezvoltarea (AURD) şi reducerea riscului de dezastre (RRD). Strategia trebuie, de asemenea, să contribuie la integrarea regională şi la combaterea volatilităţii preţurilor (prin creşterea producţiei şi stabilitatea stocurilor de mărfuri alimentare).

O mai mare eficienţă a acţiunilor

Comisia prezintă trei moduri de îmbunătăţire a acţiunilor sale în materie de cooperare pentru dezvoltare:

  • sprijinirea iniţiativelor naţionale şi regionale ale ţărilor în curs de dezvoltare, inclusiv în domeniile asociate alimentaţiei (gestionarea solurilor, apa, biocombustibilii etc.). Organizaţiile agricultorilor, societatea civilă, sectorul privat şi toate părţile interesate trebuie consultate la elaborarea acestor politici;
  • armonizarea intervenţiilor UE şi ale statelor sale membre, prin desemnarea unui coordonator principal, adoptarea unor instrumente comune şi adaptarea diferitelor politici în cauză (cum ar fi agricultura, pescuitul, mediul şi cercetarea). Această abordare are la bază Consensul european privind dezvoltarea, Declaraţia de la Paris privind eficienţa ajutoarelor, Planul de acţiune de la Accra şi Codul european de conduită în materie de diviziune a muncii;
  • ameliorarea coerenţei sistemului internaţional de guvernanţă, în principal prin susţinerea rolului Comitetului pentru securitatea alimentară mondială (CSA) (EN) (ES) (FR) ca organism de coordonare la nivel mondial şi prin sprijinirea unei cooperări mai strânse între organizaţiile Naţiunilor Unite (FAO, PAM şi IFAD).

Context

Această comunicare este completată de noua strategie privind ajutorul umanitar alimentar.

Ultima actualizare: 28.05.2010
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii