RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Iniţiativa în favoarea ţărilor sărace puternic îndatorate (TSPI)

Iniţiativa în favoarea ţărilor sărace puternic îndatorate (TSPI) (EN) (ES) (FR) este un mecanism internaţional de reducere a datoriilor, care oferă ajutor specializat ţărilor celor mai sărace. Iniţiativa a fost lansată cu ocazia Summitului G7 de la Lyon, în Franţa, în 1996, ca urmare a unei propuneri a Băncii Mondiale (EN) (ES) (FR) şi a Fondului Monetar Internaţional (FMI) (EN) (ES) (FR). Iniţiativa beneficiază de susţinerea nemijlocită a Uniunii Europene şi a statelor membre ale acesteia. A fost revizuită şi consolidată în 1999, în urma Summitului G7 de la Köln, în Germania, şi a fost redenumită „Iniţiativa TSPI consolidată”. Iniţial a fost planificată să dureze doi ani, dar a fost prelungită de patru ori (în 1998, 2000, 2002 şi 2004). Cea mai recentă prelungire va avea implicaţii asupra numărului de ţări eligibile, care ar putea ajunge la aproximativ 50.

Obiectiv

Obiectivul principal al iniţiativei este de a aduce gradul de îndatorare al ţărilor sărace la un nivel considerat suportabil. Este un mare pas înainte, care înscrie reducerea datoriilor în cadrul de reducere a sărăciei, scopul fiind garantarea faptului că restructurările indispensabile şi dezvoltarea unei ţări nu sunt compromise de serviciul unei datorii al cărei nivel rămâne imposibil de susţinut. TSPI se văd astfel obligate să propună strategii clar definite de reducere a sărăciei. Iniţiativa cuprinde mai multe dimensiuni: reducerea/anularea datoriilor şi reforma politicii structurale şi sociale, punând accentul mai ales asupra serviciilor de sănătate şi de educaţie de bază. Este prima dată când participă toate categoriile de creditori: bilaterali, multilaterali şi comerciali.

Finanţarea iniţiativei TSPI

Costul total al ajutorului acordat celor 28 de ţări care au atins „punctul de decizie” şi celor 13 ţări care ar putea fi admise pentru a beneficia de o reducere a datoriilor în cadrul iniţiativei consolidate în favoarea ţărilor sărace puternic îndatorate este estimat la aproximativ 61 de miliarde de dolari, în valoarea actualizată netă din 2004. Finanţarea acestuia este repartizată în mod aproape egal între cele două categorii principale de creditori:

  • Creditori bilaterali şi comerciali
    Această categorie cuprinde în acelaşi timp guverne naţionale individuale şi societăţi private;
  • Creditori multilaterali
    Este vorba de bănci multilaterale, precum Banca Mondială şi FMI, sau de instituţii financiare regionale, cum ar fi Banca Africană de Dezvoltare.

Reducerea datoriilor acordate de instituţiile financiare multilaterale se negociază, în general, în cadrul fondului fiduciar în favoarea TSPI, gestionat de către Banca Mondială. Acest fond este constituit din contribuţiile diferitelor instituţii multilaterale şi bilaterale. Uniunea Europeană participă cu o contribuţie semnificativă.

Ţări eligibile

Iniţiativa are ca scop ajutarea ţărilor aflate în incapacitatea de a-şi aduce datoria la un nivel suportabil exclusiv prin mecanismele tradiţionale de restructurare şi de reducere a acesteia. Aceste ţări trebuie să urmeze programele de ajustare care beneficiază de sprijinul Băncii Mondiale şi al FMI şi să aplice o strategie de reducere a sărăciei pentru a garanta că avantajele provenite din ajutorul specializat asigurat prin iniţiativa TSPI sunt utilizate în scopul favorizării dezvoltării acestora. Condiţiile precise care trebuie îndeplinite în vederea eligibilităţii sunt descrise mai jos.

În noiembrie 2001, peste 40 de ţări, între care un anumit număr de ţări din Africa, Caraibe şi Pacific (ACP), au fost clasificate ca ţări sărace cu o povară mare a datoriei, deşi nu toate erau eligibile pentru asistenţa acordată prin iniţiativa TSPI, iar eligibilitatea nefiind automată.

Fazele iniţiativei TSPI

Iniţiativa TSPI implică două faze principale. Într-o primă fază, ţările trebuie să adopte un anumit număr de măsuri pentru a putea solicita o reducere interimară a serviciului datoriei (punctul de decizie). Odată admise, acestea capătă acces la o formulă interimară de reducere a datoriilor şi trebuie să aplice anumite măsuri şi să îndeplinească anumite condiţii pentru a putea beneficia de un ajutor complet (punctul de finalizare). Procesul este foarte flexibil, deoarece nu există un calendar precis pentru realizarea acestor două etape.

Prima fază: atingerea punctului de decizie

Pentru a obţine ajutorul propus prin iniţiativa TSPI, ţările trebuie să îşi normalizeze relaţiile cu instituţiile multilaterale şi să ajungă la un acord pentru compensarea eventualelor arierate, pentru ca apoi să adopte programe de ajustare şi de reformă aprobate de FMI şi de Banca Mondială şi să facă dovada unor rezultate satisfăcătoare în aplicarea acestora. Ţările trebuie să adopte, de asemenea, un document strategic de reducere a sărăciei (PRSP). În această primă fază, ţările solicitante beneficiază în continuare de reducerea „tradiţională” a datoriilor, care se traduce prin acorduri cu creditorii bilaterali din Clubul de la Paris.

După depăşirea acestei etape, se realizează o analiză a datoriilor rămase pentru a determina caracterul suportabil al datoriei externe restante a unei ţări şi pentru a stabili eligibilitatea ţării la iniţiativa TSPI. Este vorba de „punctul de decizie”. Această decizie nu se ia în funcţie de suma nominală a datoriei externe a ţării, ci utilizând „valoarea actualizată netă” (VAN) a datoriei, care ia în considerare alţi factori importanţi pentru determinarea poverii reale. O datorie este considerată insuportabilă atunci când nivelul acesteia în raport cu veniturile din export depăşeşte o proporţie stabilită la 150 %. În cazurile particulare ale economiilor foarte deschise, în care numai factorii externi nu pot să ofere o imagine exactă a presiunii datoriei asupra bugetului, această proporţie poate fi stabilită la un nivel mai mic de 150 % dacă ţara îndeplineşte anumite condiţii.

Pe parcursul acestei perioade, se uzitează în general reeşalonarea obligaţiilor ajunse la scadenţă de către creditorii bilaterali şi comerciali, astfel încât să se asigure o reducere de 90 % a VNA a datoriei care trebuie plătită acestor două tipuri de creditori. Banca Mondială şi FMI propun o formulă de „asistenţă interimară” şi alţi creditori multilaterali iau în considerare aceeaşi măsură.

A doua fază: atingerea punctului de finalizare

Odată ce o ţară este admisă pentru a beneficia de ajutorul acordat în cadrul iniţiativei, aceasta are dreptul la o reducere mai importantă decât cea care decurge din mecanismele tradiţionale. Pentru a atinge „punctul de finalizare” şi a beneficia de un ajutor integral, această ţară trebuie să facă încă o dată dovada rezultatelor satisfăcătoare în ceea ce priveşte programele de ajustare şi de reformă susţinute de FMI şi de Banca Mondială şi să îndeplinească, în plus, un anumit număr de alte condiţii. Nu se impune nicio dată limită pentru atingerea acestei faze secunde, deşi accesul la ajutorul complet atribuit prin intermediul iniţiativei depinde de 3 factori principali:

  • aplicarea satisfăcătoare a reformelor fundamentale de politică structurală aprobate la punctul de decizie;
  • menţinerea unei stabilităţi macroeconomice;
  • adoptarea şi aplicarea strategiei de reducere a sărăciei pe o durată de cel puţin un an.

Atunci când o ţară a îndeplinit aceste condiţii, aceasta atinge „punctul de finalizare” şi are acces la ajutorul rămas, care îi permite să atingă un nivel suportabil al datoriei, care se traduce astfel:

  • creditori bilaterali şi comerciali: reducerea valorii nete actualizate a datoriei restante proporţională cu suma totală a creanţelor acestora asupra TSPI. Un mare număr dintre aceştia au anunţat că vor acorda anulări ale datoriei mai importante decât cele vizate în cadrul iniţiativei TSPI. Clubul de la Paris, o grupare neoficială a ţărilor creditoare, a indicat că ar fi posibilă reducerea datoriei restante eligibile până la 90 % din valoarea actuală;
  • creditori multilaterali: reducerea (suplimentară) în scopul atingerii unui nivel suportabil al datoriei.

Rolul Uniunii Europene

UE şi statele membre joacă un rol capital în această iniţiativă, ceea ce subliniază importanţa acestora ca parteneri la dezvoltare pe scena internaţională. În comunicarea adresată Consiliului în 1999, Comisia Europeană a prezentat demersul adoptat referitor la iniţiativă şi şi-a transmis promisiunile de a contribui în favoarea ţărilor din ACP, a celor din America de Sud şi a câtorva ţări din Asia. Cea mai mare parte a sprijinului european pentru iniţiativa TSPI este acordată ţărilor din ACP. Uniunea joacă un dublu rol, de creditor şi finanţator, propunând simultan o reducere a datoriilor şi contribuţii directe către anumite ţări TSPI şi către fondul fiduciar TSPI. Comisia Europeană, care gestionează contribuţia financiară a UE la iniţiativă, a semnat, în iulie 2000, două convenţii de finanţare referitoare la contribuţiile UE la fondul fiduciar (UE în calitate de finanţator) şi la Banca Europeană de Investiţii (UE în calitate de creditor). Astăzi, contribuţia totală a Comisiei Europene la iniţiativa TSPI se ridică la peste 1,6 miliarde de euro.

Progrese

Iniţiativa TSPI a avut deja un impact pozitiv asupra ţărilor sărace cu povară mare a datoriei. Până în prezent, 28 de ţări au atins punctul de decizie şi pot beneficia de o reducere interimară. Dintre cele 28 de ţări, 18 au atins punctul de finalizare. Majoritatea acestor ţări sunt situate în Africa Subsahariană.

Iniţiativa TSPI nu este un panaceu şi este în continuare criticată în mediile universitare, de către ONG-uri şi în cadrul grupărilor societăţii civile. Acordarea de resurse TSPI, utilizarea acestora, eligibilitatea ţărilor cu venituri medii şi cu un procent ridicat de persoane care trăiesc în sărăcie, caracterul suportabil al datoriei, reducerea sărăciei şi problema adiţionalităţii figurează printre chestiunile fundamentale care sunt în prezent în centrul dezbaterilor.

Ultima actualizare: 14.12.2005
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii