RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Acordul de la Cotonou

Principalele obiective ale Acordului de la Cotonou sunt reducerea, şi, în final, eradicarea sărăciei şi integrarea progresivă a ţărilor din Africa, zona Caraibelor şi Pacific (ACP) în economia mondială, respectând totodată obiectivele de dezvoltare durabilă.

ACT

Acordul 2000/483/CE de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, zona Caraibelor şi Pacific, pe de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000.

SINTEZĂ

Cadrul general

Acordul de la Cotonou constituie un cadru pentru relaţiile de cooperare ale Uniunii Economice (UE), pentru dezvoltarea economică, socială şi culturală a ţărilor din Africa, zona Caraibelor şi Pacific (ACP).

Focalizată pe obiectivul reducerii, şi, pe termen lung, al eradicării sărăciei, cooperarea trebuie, de asemenea, să contribuie la pacea, la securitatea şi la stabilitatea politică şi democratică a ţărilor ACP. În acest context, partenerii la acord acţionează împreună pentru realizarea progresivă a Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM).

Acordul de la Cotonou se bazează pe egalitatea partenerilor şi pe însuşirea strategiilor de dezvoltare. Semnat la 23 iunie 2000 pentru o durată de 20 de ani, acesta poate fi revizuit la fiecare cinci ani.

Dimensiunea politică

Acordul are o puternică dimensiune politică, ce se traduce în special prin:

  • un dialog politic periodic, menit să consolideze cooperarea şi să promoveze un sistem de multilateralism eficient;
  • politici de consolidare a păcii, de prevenire şi de soluţionare a conflictelor. În acest domeniu, parteneriatul se concentrează pe iniţiativele regionale şi pe consolidarea capacităţilor locale, dar şi pe implicarea organizaţiilor regionale, cum este Uniunea Africană;
  • promovarea drepturilor omului, a principiilor democratice bazate pe statul de drept, a gestionării transparente şi responsabile a afacerilor publice. S-a elaborat o nouă procedură în cazul încălcării acestor elemente, punându-se accentul pe responsabilitatea statului în cauză;
  • identificarea chestiunilor de interes comun, legate de problematicile generale (integrare regională) sau specifice (comerţ, cheltuieli militare, droguri, crimă organizată, munca copiilor, discriminare);
  • elaborarea unor strategii de cooperare, inclusiv agenda pentru eficacitatea ajutoarelor, politicile sectoriale referitoare la mediu, schimbările climatice, egalitatea între femei şi bărbaţi şi migraţia;
  • atenţia acordată temei securităţii, în special în ceea ce priveşte lupta împotriva proliferării armelor de distrugere în masă, Curtea Penală Internaţională şi cooperarea internaţională în materie de combatere a terorismului şi a traficului ilicit.

Dialogul politic se desfăşoară în mod flexibil, într-un cadru oficial sau neoficial şi la nivelul teritorial cel mai adecvat. La acest dialog pot participa şi organizaţiile regionale şi parlamentele naţionale.

Promovarea abordărilor participative

Acordul prevede un rol important pentru actorii nestatali în elaborarea şi punerea în aplicare a strategiilor şi a programelor de dezvoltare. Este vorba, în special, de autorităţile locale, de organizaţiile societăţii civile şi din sectorul privat, care au acces la finanţări specifice ale parteneriatului.

Strategii de dezvoltare şi de reducere a sărăciei

Acordul se bazează pe o abordare integrată care cuprinde acţiuni în favoarea dezvoltării economice, sociale şi umane, precum şi a integrării regionale. Priorităţile pentru intervenţie se stabilesc pentru fiecare ţară, respectându-se principiul diferenţierii.

Dezvoltarea economică se focalizează pe:

  • politicile şi reformele macroeconomice şi structurale;
  • politicile sectoriale (în special pe dezvoltarea sectorului industrial, agricol, turistic, al pescuitului şi al cunoştinţelor tradiţionale);
  • investiţii şi dezvoltarea sectorului privat; în special cooperarea sprijină investiţiile sectorului public în infrastructurile care pot să favorizeze dezvoltarea sectorului privat, creşterea economică şi eradicarea sărăciei.

Principalele dimensiuni ale dezvoltării sociale şi umane sunt următoarele:

  • politicile sectoriale sociale, în materie de îmbunătăţire a sistemelor de educaţie, de sănătate şi de nutriţie);
  • chestiunile privind tineretul, în special participarea la viaţa publică şi schimburile între ţările partenere;
  • sănătatea şi accesul la servicii, lupta împotriva bolilor legate de sărăcie şi protecţia sănătăţii sexuale şi reproductive;
  • dezvoltarea culturală.

Integrarea şi cooperarea regionale au ca obiectiv facilitarea dezvoltării în toate sectoarele. Cooperarea sprijină şi proiectele şi iniţiativele de cooperare interregională şi intra-ACP, inclusiv care privesc ţările în curs de dezvoltare care nu sunt ACP. Integrarea şi cooperarea regională îşi propun, între altele:

  • accelerarea şi diversificarea economiilor ţărilor ACP;
  • promovarea şi dezvoltarea comerţului, şi în beneficiul ţărilor cel mai puţin dezvoltate (ŢPD) dintre statele ACP;
  • punerea în aplicare a politicilor sectoriale de reformă la nivel regional.

În cele din urmă, strategiile de dezvoltare ţin seama în mod sistematic de trei aspecte transversale:

  • egalitatea între femei şi bărbaţi;
  • gestionarea durabilă a mediului şi a resurselor naturale;
  • dezvoltarea instituţională şi consolidarea capacităţilor.

Cooperarea economică şi comercială

Acordul este în conformitate cu normele Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) şi permite ţărilor ACP să participe pe deplin la comerţul internaţional.

Acesta prevede negocierea acordurilor regionale de parteneriat economic, în scopul liberalizării schimburilor comerciale.

Acordul subliniază situaţia vulnerabilă a ţărilor ACP, importanţa cooperării şi a ajutorului pentru comerţ. În acest sens, cooperarea în materie comercială nu se limitează numai la practicile comerciale, ea se extinde şi asupra protecţiei drepturilor de proprietate intelectuală sau asupra respectării normelor internaţionale de muncă.

Cele mai vulnerabile ţări

Se acordă un tratament special celor mai vulnerabile ţări ACP, fără ieşire la mare sau insulare, cât şi ţărilor ieşite dintr-un conflict. Acestora li se acordă atenţie specială în anumite domenii, îndeosebi în materie de siguranţă alimentară, de cooperare regională, de infrastructuri de transport şi de comunicaţii.

Instituţii comune

Consiliul de miniştri se reuneşte o dată pe an, este compus din membri ai Consiliului UE, ai Comisiei şi dintr-un membru al guvernului fiecărei ţări ACP. Preşedinţia Consiliului este deţinută prin rotaţie de către un membru al Consiliului UE şi un membru al guvernului unei ţări ACP.

Consiliul conduce dialogul politic şi veghează la punerea optimă în aplicare a acordului. Acesta poate lua decizii obligatorii pentru părţi, poate formula rezoluţii, recomandări şi avize. De asemenea, poate să delege competenţe Comitetului ambasadorilor. Consiliul prezintă Adunării Parlamentare Comune un raport anual privind punerea în aplicare a acordului.

Comitetul ambasadorilor asistă Consiliul de miniştri. Acesta este compus din reprezentantul permanent al fiecărui stat membru în Uniunea Europeană, dintr-un reprezentant al Comisiei şi dintr-un şef al misiunii fiecărei ţări ACP la UE. Preşedinţia sa este asigurată prin rotaţie de către reprezentantul unui stat membru al UE şi de către reprezentantul unei ţări ACP.

Adunarea Parlamentară Paritară este un organism consultativ compus, în număr egal, din membri ai Parlamentului European şi din reprezentanţi ai ţărilor ACP. Adunarea poate adopta rezoluţii şi poate face recomandări Consiliului de miniştri. Aceasta se reuneşte de două ori pe an în sesiune plenară, alternativ în UE şi într-o ţară ACP.

Încălcarea elementelor esenţiale ale acordului

Acordul prevede măsuri în caz de nerespectare a elementelor esenţiale ale acordului, şi anume respectarea drepturilor omului, a principiilor democratice şi a statului de drept.

Acordul prevede o procedură preliminară de consultare; cu toate acestea, în absenţa unei soluţii acceptabile, se pot lua măsuri suplimentare, inclusiv suspendarea acordului.

Context

Acordul de la Cotonou reprezintă o nouă etapă în cooperarea dintre ţările ACP şi UE. Pentru unele ţări ACP, cooperarea a început odată cu semnarea Tratatului de la Roma, în 1957. Aceasta s-a dezvoltat prin semnarea celor două convenţii de la Yaoundé şi a celor patru convenţii de la Lomé.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial

Acordul 2000/483/CE

1.4.2003

-

JO L 317, 15.12.2000

Act/acteIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial

Decizia 2005/599/CE

21.6.2005

-

JO L 209, 11.8.2005

Decizia 2010/648/UE

14.5.2010

-

JO L 287, 4.11.2010

ACTE CONEXE

Regim comercial

Propunere de decizie a Consiliului din 30 septembrie 2008 privind semnarea şi aplicarea cu titlu provizoriu a acordului de stabilire a unui cadru pentru un Acord de parteneriat economic între Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi statele partenere din Comunitatea Africii Orientale, pe de altă parte [COM(2008) 521 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].
Regimul comercial prevăzut în Acordul de la Cotonou şi derogarea acordată de OMC acestui regim au expirat în decembrie 2007. Astfel, stabilirea unui Cadru pentru un acord de parteneriat economic (CAPE) între UE şi statele partenere din Comunitatea Africii Orientale trebuie să permită menţinerea relaţiilor comerciale existente şi să servească drept bază pentru negocierea unui acord de parteneriat economic la nivel mondial în 2009.
CAPE prevede măsurile necesare pentru instituirea unei zone de liber schimb, precum şi dispoziţii specifice referitoare la regulile de origine, la măsurile netarifare, la măsurile de apărare comercială, la prevenirea conflictelor, pescuitul, la cooperarea administrativă şi instituţională.

Regulamentul (CE) nr. 1528/2007 al Consiliului din 20 decembrie 2007 privind aplicarea regimurilor aplicabile produselor originare din anumite state care fac parte din grupul statelor din Africa, zona Caraibelor şi Pacific (ACP) prevăzute în acordurile de stabilire sau care duc la stabilirea Acordurilor de parteneriat economic [Jurnalul Oficial L 348 din 31.12.2007].
Acest regulament stabileşte lista statelor care beneficiază de un Acord de parteneriat economic (APE). Regulamentul prevede o aplicare a acestui regim comercial începând cu 1 ianuarie 2008.

Dispoziţii specifice

Decizia 2008/991/CE nr. 3/2008 a Consiliului de miniştri ACP-CE din 15 decembrie 2008 de adoptare a modificărilor la anexa IV a Acordului de parteneriat [Jurnalul Oficial L 352 din 31.12.2008].
Anexa IV referitoare la procedurile de punere în aplicare şi de gestionare a Acordului de la Cotonou a fost modificată în vederea armonizării procedurilor de atribuire şi de executare a contractelor de achiziţii publice.
Contractele de achiziţii şi subvenţiile se atribuie în temeiul normelor şi standardelor comunitare.

Decision 2006/1/EC of the ACP-EC Council of Ministers of 2 June 2006 specifying the multiannual financial framework for the period 2008 to 2013 and modifying the revised ACP-EC Partnership Agreement [Official Journal L 247 of 9.9.2006] (Decizia 2006/1/CE a Consiliului de miniştri ACP-CE din 2 iunie 2006 de specificare a cadrului financiar multianual pentru perioada 2008-2013 şi de modificare a Acordului de parteneriat ACP-CE revizuit).
Acest acord de finanţare privind Acordul de parteneriat de la Cotonou acoperă perioada 2008-2013 şi prevede un pachet bugetar de peste 24 de miliarde EUR. Acest pachet cuprinde 2 miliarde EUR din resurse proprii ale BEI, iar restul sumei constituie cel de al 10-lea FED. Aceasta reprezintă, anual, o creştere de aproximativ 35 % în raport cu cel de al 9-lea FED. O parte mai semnificativă din buget va fi destinată programelor regionale, subliniind astfel importanţa pe care o are integrarea economică regională pentru dezvoltarea naţională şi locală.

Ultima actualizare: 08.03.2011
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii