RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Vânzarea de bunuri de consum şi garanţiile conexe

Normele cu privire la vânzarea bunurilor de consum în Uniunea Europeană (UE) garantează un nivel de protecţie minim şi uniform pentru consumator. Acestea asigură mai ales protecţia consumatorului în cazurile de neconformitate a bunului cu contractul.

ACT

Directiva 1999/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum şi garanţiile conexe.

SINTEZĂ

Directiva reglementează garanţia legală şi garanţiile comerciale:

Noţiunea de garanţie legală priveşte protecţia juridică a cumpărătorului faţă de defectele bunurilor achiziţionate. Această protecţie juridică este obligatorie prin lege şi nu depinde de contract. Directiva stabileşte astfel principiul conformităţii bunului cu contractul.

Noţiunea de garanţie comercială face, în schimb, apel la manifestarea voinţei unei persoane, garantul, care se autoresponsabilizează pentru anumite defecte.

Directiva nu reia terminologia de garanţie legală şi comercială. Utilizarea termenului de „garanţie” acoperă doar garanţiile comerciale, definite după cum urmează: „orice angajament al unui vânzător sau producător faţă de consumator, asumat fără costuri suplimentare, de a rambursa preţul plătit sau de a înlocui, a repara sau a se ocupa de bunurile de consum în orice mod, în cazul în care acestea nu corespund specificaţiilor din certificatul de garanţie sau din reclama relevantă”.

Bunuri de consum înseamnă orice obiect mobil corporal, cu excepţia:

  • bunurilor vândute prin executare sau în alt mod, prin autoritatea legii;
  • apei şi gazului, atunci când acestea nu sunt oferite spre vânzare în volum limitat sau cantitate fixată;
  • electricităţii.

Statele membre pot să excludă din această definiţie bunurile de ocazie vândute prin licitaţii publice la care consumatorul are posibilitatea de a participa personal la vânzare. În schimb, directiva se aplică în cazul contractelor pentru furnizarea de bunuri de consum care urmează a fi fabricate sau produse.

Contractele de vânzare

Bunurile de consum trebuie să fie conforme cu contractul de vânzare.
Bunurile sunt presupuse a fi conforme cu contractul în cazul în care în momentul livrării la consumator:

  • sunt conforme descrierii date de vânzător şi posedă calităţile bunului pe care vânzătorul le-a prezentat consumatorului ca mostră sau ca model;
  • sunt corespunzătoare scopurilor pentru care bunurile de acelaşi tip se utilizează în mod normal;
  • sunt corespunzătoare scopului special pentru care consumatorul le solicită şi pe care el l-a adus la cunoştinţa vânzătorului la încheierea contractului şi pe care vânzătorul l-a acceptat;
  • calitatea şi performanţa sunt satisfăcătoare, ţinându-se seama de natura bunului şi de declaraţiile publice cu privire la acestea făcute de vânzător, de producător sau de reprezentantul acestuia.

Vânzătorul trebuie să răspundă faţă de consumator pentru orice defect de conformitate care există în momentul livrării bunului şi care apare în termen de doi ani începând de la aceasta. Nu se consideră totuşi a fi o neconformitate dacă, în momentul încheierii contractului, consumatorul cunoştea sau nu putea, în mod rezonabil, să nu cunoască neconformitatea.

Dacă bunul nu este conform cu declaraţiile publice făcute de către vânzător, producător sau reprezentantul acestuia, vânzătorul nu este răspunzător, dacă demonstrează că:

  • nu era şi nu putea, în mod rezonabil, să cunoască declaraţia în cauză;
  • a corectat declaraţia în cauză în momentul vânzării;
  • decizia de achiziţionare nu a putut fi influenţată de declaraţia în cauză.

Neconformitatea care rezultă din instalarea incorectă a bunului, în cazul în care această instalare făcea parte din contractul de vânzare şi a fost efectuată de către vânzător sau sub responsabilitatea sa, este asimilată neconformităţii bunului. Această prevedere se aplică, de asemenea, în cazul în care produsul destinat a fi instalat de consumator este instalat de către acesta în mod incorect din cauza unor instrucţiuni de instalare eronate.

Se presupune că neconformităţile care se manifestă în termen de şase luni de la livrarea bunului existau la această dată, cu excepţia următoarelor:

  • dacă se aduce dovada contrarie;
  • această presupunere este incompatibilă cu natura bunului sau a neconformităţii.

Când vânzătorului i se semnalează o neconformitate, consumatorul are dreptul de a solicita:

  • fie repararea bunului, fie înlocuirea acestuia, gratuit, într-un termen rezonabil şi fără inconveniente semnificative pentru consumator;
  • fie o reducere corespunzătoare a costului, fie rezilierea contractului, dacă reparaţia şi înlocuirea se dovedesc a fi imposibile sau disproporţionate sau dacă vânzătorul nu a pus în aplicare modul de despăgubire într-un termen rezonabil sau fără vreun inconvenient semnificativ pentru consumator.

Rezilierea contractului nu este posibilă în cazul unei neconformităţi minore.

În cazul în care vânzătorul final este responsabil faţă de consumator pentru o neconformitate datorată unui act sau unei omisiuni a producătorului, a unui vânzător anterior din acelaşi lanţ de contracte sau a oricărui alt intermediar, vânzătorul final poate să se întoarcă împotriva persoanei responsabile.

Conformitatea garanţiei comerciale

Vânzătorul sau producătorul care oferă o garanţie comercială este obligat juridic de aceasta, în condiţiile stabilite de documentul de garanţie şi de reclama aferentă. Garanţia trebuie să indice că, în plus, consumatorul beneficiază de drepturi legale şi trebuie să indice clar că acestea nu sunt afectate de garanţie. De asemenea, garanţia trebuie să stabilească într-un limbaj simplu şi inteligibil conţinutul garanţiei şi elementele necesare pentru punerea acesteia în aplicare, în special durata şi domeniul teritorial, precum şi numele şi adresa garantului.

La cererea consumatorului, garanţia se oferă în scris sau sub forma unui alt suport durabil. Statul membru în care se comercializează bunul de consum poate impune ca, pe teritoriul său, garanţia să fie redactată într-una sau mai multe limbi oficiale ale Comunităţii.

Neconformitatea garanţiei comerciale cu dispoziţiile directivei nu îi afectează valabilitatea, consumatorul putând utiliza în permanenţă garanţia.

Alte dispoziţii privind protecţia consumatorului

Consumatorul nu este obligat de clauzele contractuale sau de acordurile încheiate cu vânzătorul, prin care se renunţă la sau se limitează, în mod direct sau indirect, drepturile rezultate din prezenta directivă.

Statele membre pot să adopte dispoziţii mai stricte, compatibile cu tratatul, pentru a asigura un nivel mai ridicat de protecţie a consumatorului.

Context

Această directivă se bazează pe Cartea verde (DA) (DE) (EL) (EN) (ES) (FR) (IT) (NL) (PT) (FI) (SV) a Comisiei din 1993 privind garanţiile bunurilor de consum şi serviciile post-vânzare.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial

Directiva 99/44/CE [adoptare: codecizia COD/1996/0161]

7.7.1999

1.1.2002

JO L 171 din 7.7.1999

ACTE CONEXE

Propunere de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind drepturile consumatorilor (Text cu relevanţă pentru SEE) [COM(2008) 614 final - Nepublicată în Jurnalul Oficial].
Prezenta propunere vizează armonizarea dispoziţiilor minime privind drepturile contractuale ale consumatorilor. Ea trebuie să conducă la o revizuire şi la o fuziune a mai multor dispoziţii legislative, Directiva 1999/44/CE, Directiva 85/577/CEE privind contractele negociate în afara spaţiilor comerciale, Directiva 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii şi Directiva 97/7/CE privind contractele la distanţă.
O armonizare mai completă va contribui la dezvoltarea pieţei interne a consumatorilor, garantându-le acestora un nivel de protecţie ridicat.

Comunicare a Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European din 24 aprilie 2007 privind punerea în aplicare a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum şi garanţii conexe, inclusiv analiza argumentelor privind introducerea răspunderii juridice directe a producătorilor [COM(2007) 210 final - Nepublicată în Jurnalul Oficial].
Prezenta comunicare prezintă un raport referitor la transpunerea directivei de către aproape toate statele membre. Această transpunere s-a dovedit a fi totuşi problematică în anumite state, în virtutea lacunelor reglementare sau a specificităţilor legislative semnificative. Clauza de armonizare minimă a permis statelor membre să adopte dispoziţii mai stricte, ceea ce a dus la adoptarea unor dispoziţii de reglementare divergente.
Aceste divergenţe constituie bariere în calea schimburilor şi costuri suplimentare pentru întreprinderile cu o activitate transfrontalieră. Ele creează niveluri de protecţie diferite, care diminuează încrederea consumatorilor în piaţa internă.
Cartea verde trebuie să servească drept bază de reflecţie pentru o revizuire a Directivei 99/44/CE.

Carte verde din 8 februarie 2007 privind revizuirea acquis-ului în domeniul protecţiei consumatorilor [COM(2006) 744 final - Nepublicată în Jurnalul Oficial].

Directiva 85/374/CEE a Consiliului din 25 iulie 1985 de apropiere a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative ale statelor membre cu privire la răspunderea pentru produsele cu defect [Jurnalul Oficial L 210 din 07.08.1985].
Această directivă stabileşte răspunderea directă a producătorului în cazul unor produse cu defect. Consumatorul dispune de un termen de trei ani pentru a acţiona începând de la data la care a suportat un prejudiciu. Răspunderea producătorului încetează la 10 ani de la punerea în circulaţie a produsului vizat.
A se vedea versiunea consolidată .

Ultima actualizare: 29.01.2010

Consultaţi şi

  • Pentru mai multe informaţii, a se vedea site-ul Direcţiei Generale Sănătate şi Consumatori (DE) (EN) (FR)
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii