EUROPA

SINTEZĂ

Piaţa produselor de vacanţă pe durată limitată * şi a produselor similare evoluează constant. Prezenta directivă armonizează anumite aspecte ale comercializării, vânzării şi revânzării * acestor tipuri de produse.

Aceste dispoziţii permit extinderea protecţiei oferite de legislaţia europeană consumatorilor de vacanţe pe durată limitată, a vacanţelor pe termen lung * şi a contractelor de schimb * şi de revânzare. Dispoziţiile se aplică contractelor încheiate cu comercianţii.

Dreptul la informaţii

Înainte de a încheia un contract, consumatorul primeşte informaţii privind bunurile pe care urmează să le achiziţioneze, drepturile pe care le poate exercita şi toate costurile asociate acordului comercial în cauză. Consumatorul este informat, de asemenea, cu privire la existenţa unui drept de denunţare unilaterală a contractului, durata şi condiţiile de exercitare a acestuia. Informaţiile respective fac parte integrantă din contract şi nu pot fi modificate.

Aceste informaţii sunt puse la dispoziţia consumatorului cu titlu gratuit, pe un suport durabil şi prin intermediul unui formular standard adaptat fiecărui tip de contract (anexele I – IV). Informaţiile sunt clare, cuprinzătoare şi exacte. Consumatorul poate alege limba în care sunt redactate informaţiile, şi anume limba ţării în care îşi are reşedinţa sau al cărei resortisant este, în măsura în care aceasta este una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene (UE).

Statele membre se asigură că toţi consumatorii cunosc cerinţele referitoare la informaţiile precontractuale în cazul în care primesc oferte publicitare sau participă la un eveniment comercial.

Încheierea contractului

Contractul este prezentat în formă scrisă, pe suport de hârtie sau alt suport durabil. Consumatorul alege limba în care este redactat contractul, fie că este vorba de limba ţării în care îşi are reşedinţa sau al cărei resortisant este, cu condiţia ca aceasta să fie o limbă oficială a UE, şi respectând cerinţele statului membru de reşedinţă. La încheierea contractului, consumatorul primeşte cel puţin un exemplar al acestuia.

Dreptul de denunţare unilaterală a contractului

Directiva extinde dreptul de denunţare unilaterală a contractului de care beneficiază consumatorul şi a cărui exercitare pune capăt obligaţiilor părţilor, precum şi contractelor accesorii. Acest drept poate fi exercitat fără nicio justificare timp de paisprezece zile calendaristice. Termenul de denunţare unilaterală se calculează din ziua semnării sau a primirii contractului sau a oricărui document cu caracter obligatoriu.

Posibilitatea denunţării unilaterale oferită consumatorului se menţionează în formularul standard de informare precontractuală. În cazul în care comerciantul nu îşi îndeplineşte această obligaţie, termenul de denunţare unilaterală se extinde la un an şi paisprezece zile. Mai mult, în cazul în care comerciantul nu a oferit informaţiile precontractuale necesare, dreptul de denunţare unilaterală poate fi exercitat timp de trei luni şi paisprezece zile.

Avansuri şi plăţi

Plăţile în avans, acordarea de garanţii, rezervarea de bani sau recunoaşterea unor datorii, precum şi orice tip de plată efectuată de consumator către comerciant sau către un terţ nu pot avea loc înainte de încheierea termenului de denunţare unilaterală a contractului.

În ceea ce priveşte contractele de revânzare, plăţile în avans sunt interzise înainte de efectuare efectivă a vânzării sau de încetarea pe alte căi a contractului.

Plăţile datorate în cadrul contractelor de vacanţă cu drept de folosinţă pe termen lung sunt eşalonate în rate anuale, având fiecare aceeaşi valoare. Începând cu plata celei de a doua rate, consumatorul poate rezilia contractul, fără a fi pasibil de vreo sancţiune, dacă notifică acest lucru comerciantului în termen de 14 zile calendaristice de la primirea solicitării de plată.

Rezilierea contractelor accesorii

În cazul în care consumatorul îşi exercită dreptul de denunţare unilaterală, orice contract accesoriu care depinde de convenţia principală este reziliat în mod automat. Rezilierea se face fără niciun cost pentru consumator. Condiţiile de reziliere a acestor contracte se stabilesc de către statele membre.

Contracte internaţionale

Drepturile prevăzute în această directivă se pot aplica contractelor care se supun legislaţiei unei ţări terţe Uniunii Europene, în cazul în care:

• unul dintre bunurile imobiliare care face obiectul acordului este situat pe teritoriul Uniunii Europene;
• dacă nu există un bun imobiliar, comerciantul îşi desfăşoară activitatea într-un stat membru.

Soluţionarea litigiilor

Statele membre se asigură că toţi consumatorii sunt informaţi cu privire la căile de atac prevăzute de legislaţia naţională. Statele membre încurajează dezvoltarea unor proceduri de soluţionare extrajudiciare.

Context

Această directivă abrogă Directiva 94/47/CE pentru a ţine cont de evoluţiile pieţei produselor de vacanţă.