RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Suplimente alimentare

Suplimentele alimentare (vitamine şi săruri minerale) sunt armonizate în cadrul Uniunii Europene (UE). Acestea sunt analizate şi avizate favorabil de Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (AESA). În plus, Comisia se obligă să stabilească criteriile de puritate ale acestor substanţe.

ACT

Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 10 iunie 2002 referitoare la apropierea legislaţiilor statelor membre privind suplimentele alimentare [A se vedea actul/actele de modificare].

SINTEZĂ

Domeniu de aplicare

Această directivă se referă la suplimentele alimentare, definite ca surse concentrate de substanţe nutritive (vitamine şi săruri minerale) sau alte substanţe cu efect nutritiv sau fiziologic, singure sau în combinaţie, comercializate sub formă de doză (de exemplu: capsule, comprimate, saşete cu pulbere etc.) al căror scop este de a suplimenta regimul alimentar normal.
Cu excepţia produselor farmaceutice speciale precum cele definite de Directiva 2001/83/CE de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman.

Compoziţia suplimentelor alimentare

În cazul vitaminelor şi mineralelor, numai vitaminele şi sărurile minerale enumerate în anexa I pot fi utilizate la producerea suplimentelor alimentare, precum şi formele structurale ale vitaminelor şi ale mineralelor enumerate în anexa II, singure sau în combinaţie.

Comisia are sarcina de a stabili criteriile de puritate ale substanţelor care intră în compoziţia suplimentelor alimentare, precum şi cantităţile minime şi maxime admise, cu ajutorul Comitetului permanent pentru lanţul alimentar şi sănătatea animală.

Etichetare

Produsele prevăzute de prezenta directivă se vând sub denumirea de „Suplimente alimentare”. De altfel, fără a aduce atingere dispoziţiilor Directivei 2000/13/CE privind etichetarea şi prezentarea produselor alimentare, etichetarea suplimentelor alimentare trebuie să conţină următoarele indicaţii:

  • numele categoriilor de nutrienţi sau substanţe care caracterizează produsul sau o indicare a naturii acestor nutrienţi sau substanţe;
  • raţia de produs recomandată pentru consumul zilnic şi un avertisment împotriva depăşirii dozei zilnice recomandate;
  • o menţiune care să arate faptul că suplimentul alimentar respectiv nu reprezintă un înlocuitor al un regim alimentar variat;
  • menţiunea „Acesta nu este un medicament”, atunci când prezentarea unui produs este similară cu cea a unui medicament;
  • un avertisment care să indice că produsele respective nu trebuie lăsate la îndemâna copiilor.

Pe de altă parte, etichetarea suplimentelor alimentare nu trebuie să includă:

  • menţiuni care atribuie produsului proprietatea de a preveni, trata sau vindeca o boală umană;
  • menţiuni care să arate sau să sugereze faptul că un regim alimentar echilibrat şi variat nu poate furniza cantităţi corespunzătoare de nutrienţi în general.

Sistemul de control

Pentru a uşura controlul eficient al suplimentelor alimentare, directiva prevede faptul că statele membre pot cere producătorului sau persoanei care introduce produsul pe piaţă pe teritoriul lor să notifice autoritatea competentă cu privire la respectiva introducere pe piaţă prin transmiterea unui model al etichetei utilizate pentru produs.

Clauza de protecţie

Statele membre nu pot interzice sau restrânge comerţul cu suplimente alimentare care sunt conforme cu prezenta directivă, decât în cazul în care acestea constată că produsele pot pune în pericol sănătatea publică. În acest caz, un stat membru poate suspenda sau restrânge temporar aplicarea dispoziţiilor directivei în cauză pe teritoriul său. Statul membru informează de îndată celelalte state membre şi Comisia cu privire la aceasta şi îşi motivează decizia. Comisia examinează cât mai repede posibil motivele invocate de statul membru în cauză şi se consultă cu statele membre din cadrul Comitetului permanent pentru lanţul alimentar şi sănătatea animală, iar apoi emite fără întârziere un aviz şi ia măsurile corespunzătoare.

Comitete

Comisia este sprijinită de Comitetul permanent pentru lanţul alimentar şi sănătatea animală în vederea punerii în aplicare a directivei (de exemplu: stabilirea criteriilor de puritate a nutrienţilor, fixarea unor niveluri maxime, modificarea anumitor anexe etc.).
În plus, Comisia consultă Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (AESA) înainte de a adopta anumite dispoziţii care pot avea un efect asupra sănătăţii publice.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial
Directiva 2002/46/CE

12.7.2002

Autorizaţie de comercializare pentru produsele conforme: 1.8.2003
Interzicerea comercializării pentru produsele neconforme: 1.8.2005

JO L 183 din 12.7.2002

Act/acte de modificareIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial
Regulamentul (CE) nr. 1137/2008

11.12.2008

-

JO L 311 din 21.11.2008

Modificările şi corectările succesive ale Directivei 2002/46/CE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

MODIFICAREA ANEXELOR

Anexa I – Vitamine şi minerale care pot fi utilizate la producerea suplimentelor alimentare
Regulamentul (CE) nr. 1170/2009 [Jurnalul Oficial L 314 din 1.12.2009].

Anexa II – Vitamine şi substanţe minerale care pot fi utilizate la producerea suplimentelor alimentare
Directiva 2006/37/CE [Jurnalul Oficial L 94 din 1.4.2006];
Regulamentul (CE) nr. 1170/2009 [Jurnalul Oficial L 314 din 1.12.2009].

ACTE CONEXE

Raportul Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European din 5 decembrie 2008 privind utilizarea altor substanţe decât vitamine şi minerale în suplimentele alimentare [COM(2008) 824 – Nepublicat în Jurnalul Oficial].
Comisia concluzionează că instrumentele juridice comunitare existente sunt satisfăcătoare. Prin urmare, nu este necesară stabilirea unor norme specifice aplicabile altor substanţe decât vitamine sau minerale utilizate în suplimentele alimentare. Piaţa comunitară a suplimentelor alimentare este extrem de diversificată de la un stat membru la altul. Utilizarea acestor substanţe se supune aşadar regulilor în vigoare în cadrul legislaţiilor naţionale, fără a aduce atingere altor dispoziţii comunitare aplicabile acestora. Cu toate acestea, Comisia nu exclude ca, ulterior, să efectueze o analiză complementară prezentului raport cu privire la adăugarea unor astfel de substanţe în produsele alimentare în general, în măsura în care acestea sunt adăugate în prezent în produse alimentare obişnuite.

Ultima actualizare: 24.08.2010
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii