EUROPA

SINTEZĂ

Acest Regulament caută să garanteze un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane şi a intereselor consumatorilor în ceea ce priveşte introducerea pe piaţa comunitară a materialelor şi obiectelor destinate să vină în contact, direct sau indirect, cu produsele alimentare.

Domeniu de aplicare

Prezentul Regulament acoperă toate materialele şi obiectele destinate să intre în contact cu produsele alimentare: toate tipurile de ambalaje, sticlele (de plastic şi sticlă), tacâmurile şi chiar adezivii şi cernelurile de imprimare a etichetelor.

Prezentul Regulament introduce, de asemenea, dispoziţii specifice privind ambalajele „active” * şi „inteligente” *, care prelungesc durata de viaţă a unui aliment sau care reacţionează atunci când un aliment este degradat (un ambalaj care îşi schimbă culoarea, de exemplu).

Regulamentul nu acoperă:

• materialele şi obiectele furnizate ca antichităţi;
• materialele de acoperire şi de învelire, cum ar fi materialele pentru acoperirea brânzei rase, preparatelor din carne sau fructelor;
• instalaţiile fixe de distribuţie a apei.

Cerinţele aplicabile materialelor şi obiectelor

Materialele şi obiectele care vin în contact cu produsele alimentare sunt fabricate conform bunelor practici de fabricaţie. În niciun caz, acestea nu trebuie să transfere alimentelor pe care le însoţesc substanţe constitutive într-o cantitate susceptibilă a:

• prezenta un pericol pentru sănătatea umană;
• atrage o modificare inacceptabilă a compoziţiei alimentelor; sau
• atrage o alterare a caracteristicilor organoleptice a acestora.

Dacă materialele şi obiectele „active” modifică compoziţia sau caracteristicile organoleptice ale produselor alimentare, acestea trebuie să fie conforme cu Directiva 89/107/CEE privind aditivii (DA) (DE) (EL) (EN) (ES) (FR) (IT) (NL) (PT) (FI) (SV) şi/sau eventualelor reguli naţionale.

Etichetarea, publicitatea şi prezentarea unui material sau obiect nu trebuie în niciun caz să inducă în eroare consumatorul.

Măsuri specifice grupelor de materiale şi obiecte

Anexa I a prezentei directive identifică 17 grupe de materiale şi obiecte pentru care pot fi adoptate măsuri specifice:

• materialele şi obiectele active şi inteligente;
• adezivii;
• obiectele ceramice;
• dopul de plută;
• cauciucurile;
• sticla;
• răşinile schimbătoare de ioni;
• metalele şi aliajele;
• hârtia şi cartonul;
• materiile plastice;
• cernelurile de imprimerie;
• celuloza regenerată;
• siliconii;
• materialele textile;
• lacurile şi straturile de acoperire;
• ceara;
• lemnul.

Aceste măsuri specifice pot include:

• lista substanţelor autorizate pentru fabricarea materialelor şi obiectelor destinate să intre în contact cu produsele alimentare;
• criteriile de puritate;
• condiţiile specifice de utilizare;
• limitele de migrare a anumitor substanţe constitutive în sau pe produsele alimentare;
• prevederile care vizează protejarea sănătăţii umane sau asigurarea respectării cerinţelor aplicabile materialelor şi obiectelor destinate să intre în contact cu produsele alimentare;
• regulile de bază în vederea controlului respectării prevederilor susmenţionate;
• regulile privind prelevarea de mostre;
• dispoziţii pentru asigurarea trasabilităţii;
• prevederi suplimentare de etichetare pentru materialele şi obiectele active sau inteligente;
• prevederi pentru elaborarea unui registru comunitar al substanţelor, procedeelor, materialelor şi obiectelor autorizate;
• reguli de procedură specifice pentru autorizarea unei substanţe, unui procedeu sau unui material sau obiect.

În absenţa măsurilor specifice, statele membre pot menţine sau adopta dispoziţii naţionale.

Autorizarea substanţelor

Cererile de autorizare a unei noi substanţe pentru fabricarea de materiale sau obiecte destinate să intre în contact cu produsele alimentare sunt introduse pe lângă autoritatea competentă a statului membru în care substanţa va fi comercializată. Cererile se trimit apoi la Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară, care este responsabilă cu evaluarea toxicităţii substanţelor, pentru a evita orice risc pentru consumator.

Trasabilitate

Acest Regulament specifică, de asemenea, cerinţele în materie de trasabilitate a materialelor care vin în contact cu produsele alimentare de la producţie până la comercializare.

Etichetarea sau documentaţia însoţitoare a materialelor şi obiectelor puse pe piaţă în Comunitate trebuie să garanteze trasabilitatea materialelor şi obiectelor menţionate. Aceasta facilitează controalele, retragerea produselor defectuoase, informarea consumatorilor şi determinarea răspunderii.

Etichetare

Natura materialelor şi obiectelor destinate să intre în contact cu alimentele este precizată în etichetarea acestora. Materialele şi obiectele care nu sunt în mod manifest destinate pentru păstrarea sau ambalarea produselor alimentare trebuie să poarte menţiunea „Pentru contact alimentar” sau simbolul prevăzut în Anexa II (simbolul reprezintă un pahar şi o furculiţă).

Context

Legislaţia anterioară privind materialele care vin în contact cu produsele alimentare a protejat sănătatea consumatorilor, asigurând că orice material sau obiect intrat în contact cu produsele alimentare nu atrage reacţii chimice care să modifice compoziţia sau caracteristicile organoleptice ale acestora (gust, aspect, textură sau chiar miros).

Prezentul Regulament abrogă această legislaţie pentru a permite introducerea ambalajelor „active” şi „inteligente”. Abrogă, de asemenea, Directiva 80/590/CEE privind determinarea simbolului care poate însoţi materialele şi obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare, încorporând simbolul în Anexa II (a se vedea mai sus explicaţia privind etichetarea).