RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Transparenţa relaţiilor financiare dintre statele membre şi întreprinderile publice, precum şi din cadrul anumitor întreprinderi

Transparenţa relaţiilor financiare dintre autorităţile publice şi întreprinderile publice şi cea din cadrul structurilor financiare şi organizatorice ale anumitor întreprinderi este esenţială pentru a asigura aplicarea în mod eficient şi echitabil de către Comisie a normelor referitoare la ajutorul de stat.

ACT

Directiva 2006/111/CE a Comisiei din 16 noiembrie 2006 privind transparenţa relaţiilor financiare dintre statele membre şi întreprinderile publice, precum şi transparenţa relaţiilor financiare din cadrul anumitor întreprinderi.

SINTEZĂ

Întreprinderile publice * au un rol important în economiile naţionale ale ţărilor Uniunii Europene (UE) şi, ca întreprinderile cărora li s-au acordat drepturi speciale * sau exclusive *, sunt supuse regulilor de concurenţă în acelaşi fel ca întreprinderile private, în conformitate cu articolul 106 alineatul (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) [fostul articol 86 alineatul (1) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (TCE)]. Articolul 345 din TFUE (fostul articol 295 din TCE) prevede că Tratatul nu aduce atingeri în niciun fel regimului proprietăţii din ţările UE. Prin urmare, nu ar trebui să existe o discriminare nejustificată între întreprinderile publice şi private în ceea ce priveşte aplicarea normelor privind concurenţa. Totuşi, articolul 106 alineatul (2) din TFUE prevede anumite excepţii în cazul întreprinderilor publice sau private care prestează servicii de interes economic general.

Aplicarea în mod eficient şi echitabil a prevederilor Tratatului privind ajutorul de stat necesită transparenţă în relaţiile financiare adesea foarte complexe dintre întreprinderile publice şi autorităţile publice.

De asemenea, în baza unei obligaţii de a ţine înregistrări contabile separate, trebuie să se asigure transparenţa structurilor financiare şi organizatorice ale acelor întreprinderi publice şi private cărora li se acordă drepturi speciale sau exclusive sau care, fiind însărcinate cu prestarea unor servicii de interes economic general pentru care primesc o compensaţie de orice tip, desfăşoară şi alte activităţi. În special, trebuie să se asigure faptul că aceste compensaţii nu depăşesc costul furnizării serviciilor de interes economic general şi că nu există o subvenţionare încrucişată a altor activităţi economice ale întreprinderii.

De aceea, Comisia are nevoie de informaţiile detaliate care îi vor permite să se asigure că ţările UE nu acordă întreprinderilor publice sau private ajutoare incompatibile cu piaţa comună.

Relaţiile financiare dintre autorităţile publice şi întreprinderile publice

Ţările UE trebuie să asigure transparenţa relaţiilor financiare dintre autorităţile publice şi întreprinderile publice, astfel încât să fie dezvăluite fondurile publice alocate întreprinderilor publice de către autorităţile publice în mod direct sau indirect (prin intermediul întreprinderilor publice sau al instituţiilor financiare) şi să fie clarificată utilizarea lor propriu-zisă.

Transparenţa relaţiilor financiare trebuie asigurată în special în ceea ce priveşte:

  • compensarea pierderilor de exploatare;
  • renunţarea la remunerarea normală din fondurile publice angajate;
  • aportul de capital;
  • credite nerambursabile sau credite acordate în condiţii privilegiate;
  • acordarea de avantaje financiare prin renunţarea la profituri sau la recuperarea creanţelor;
  • compensarea obligaţiilor financiare impuse de autorităţile publice.

Ţările UE trebuie să se asigure că informaţiile referitoare la relaţiile financiare dintre întreprinderile publice şi autorităţile publice rămân la dispoziţia Comisiei timp de cinci ani şi că sunt transmise Comisiei la cererea acesteia.

Obligaţia anumitor întreprinderi de a ţine înregistrări contabile separate

Trebuie să ţină înregistrări contabile separate întreprinderile publice şi private cărora li s-au acordat drepturi speciale sau exclusive de către o ţară a UE sau care, fiind însărcinate cu prestarea unui serviciu de interes economic general în legătură cu care primesc o compensaţie de orice tip aferentă serviciilor publice, desfăşoară şi alte activităţi. Respectivele înregistrări contabile separate trebuie să reflecte diferitele activităţi desfăşurate de întreprindere, indicând costurile şi veniturile asociate fiecărei activităţi şi metodele de atribuire şi alocare a costurilor şi veniturilor.

Ţările UE trebuie să se asigure că informaţiile referitoare la structurile financiare şi organizatorice ale întreprinderilor în cauză rămân la dispoziţia Comisiei timp de cinci ani şi că sunt transmise Comisiei la cererea acesteia.

Industria prelucrătoare

Întreprinderilor publice care operează în industria prelucrătoare li se aplică prevederi specifice în cazul în care cifra lor de afaceri anuală depăşeşte 250 de milioane de euro, deoarece ajutoarele incompatibile pot da naştere la o denaturare semnificativă a concurenţei.

Anual, ţările UE trebuie să furnizeze, pentru toate întreprinderile în cauză, rapoartele anuale, conturile anuale, rapoartele întâlnirilor acţionarilor şi orice alte informaţii relevante. De asemenea, ţările UE trebuie să furnizeze Comisiei o listă a societăţilor în cauză până la data de 31 martie a fiecărui an.

Condiţii de exceptare

Această directivă nu se aplică pentru:

  • întreprinderile publice şi private care furnizează servicii care nu afectează considerabil schimburile dintre ţările UE;
  • băncile centrale;
  • instituţiile publice de credit, în ceea ce priveşte depozitele de fonduri publice plasate de autorităţile publice în termeni comerciali obişnuiţi;
  • întreprinderile publice a căror cifră de afaceri anuală netă în decursul a două exerciţii financiare anterioare anului în care au fost puse la dispoziţie resursele publice a fost mai mică de 40 de milioane de euro (în cazul instituţiilor publice de credit, pragul corespunzător este un bilanţ contabil total de 800 de milioane de euro);
  • întreprinderile publice şi private a căror cifră de afaceri anuală netă în decursul a două exerciţii financiare anterioare anului în care au avut drepturi speciale sau exclusive acordate de o ţară a UE sau în care li s-a încredinţat prestarea unui serviciu de interes economic general a fost mai mică de 40 de milioane de euro (în cazul instituţiilor publice de credit, pragul corespunzător este un bilanţ contabil total de 800 de milioane de euro);
  • întreprinderile cărora li s-a încredinţat prestarea de servicii de interes economic general în cazul în care compensaţia pe care o primesc, indiferent sub ce formă, a fost fixată pentru o perioadă adecvată, ca urmare a unei proceduri deschise, transparente şi nediscriminatorii.

Context

Această directivă abrogă Directiva 80/723/CEE privind transparenţa relaţiilor financiare dintre autorităţile publice şi întreprinderile publice.

Termeni-cheie ai actului
  • Întreprindere publică: orice întreprindere asupra căreia autorităţile publice pot exercita, direct sau indirect, o influenţă dominantă în temeiul dreptului de proprietate asupra acesteia, al participaţiei deţinute de autorităţi în această întreprindere sau în temeiul normelor care o reglementează.
  • Drepturi speciale: drepturi care sunt acordate de o ţară a UE unui număr limitat de întreprinderi prin intermediul unui instrument legislativ, de reglementare sau administrativ care, în cadrul unei zone geografice date: limitează la două sau mai multe numărul unor astfel de întreprinderi, care sunt autorizate să ofere un serviciu sau să desfăşoare o activitate conform unor criterii care nu sunt obiective, proporţionale şi nediscriminatorii; sau numeşte, conform unor asemenea criterii, mai multe întreprinderi aflate în concurenţă, care sunt autorizate să ofere un serviciu sau să desfăşoare o activitate; sau oferă uneia sau mai multor întreprinderi, conform unor asemenea criterii, orice avantaje juridice sau de reglementare care afectează în mod substanţial capacitatea unei alte întreprinderi de a oferi acelaşi serviciu sau de a desfăşura aceeaşi activitate în aceeaşi zonă geografică în condiţii substanţial echivalente.
  • Drepturi exclusive: drepturi care sunt acordate de o ţară a UE unei întreprinderi prin intermediul unui instrument legislativ, de reglementare sau administrativ, oferindu-i dreptul de a asigura un serviciu sau de a desfăşura o activitate în cadrul unei zone geografice date.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial
Directiva 2006/111/CE

20.12.2006

JO L 318 din 17.11.2006

Ultima actualizare: 15.11.2011
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii