RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Orientări privind ajutoarele de stat pentru protecţia mediului

Ajutoarele pot fi utilizate ca modalitate de a stimula întreprinderile să atingă un nivel de protecţie a mediului superior celui pe care l-ar aplica în absenţa unor norme obligatorii. Comisia stabileşte condiţiile în care se pot acorda aceste ajutoare întreprinderilor fără ca acestea să afecteze buna funcţionare a pieţei comune.

ACT

Orientările din 1 aprilie 2008 privind ajutoarele de stat pentru protecţia mediului [Jurnalul Oficial C 82 din 1.4.2008].

SINTEZĂ

Orientările privind ajutoarele de stat pentru protecţia mediului constituie unul dintre instrumentele de punere în aplicare a unui plan global de acţiune în domeniul energiei pentru perioada 2007-2009 care trebuie să permită adoptarea unei politici europene integrate în domeniile energiei şi climei.

Principii

Principalul obiectiv al controlării ajutoarelor de stat în domeniul protecţiei mediului este de a garanta că măsurile de ajutor vor avea drept rezultat un nivel de protecţie a mediului superior celui care ar fi fost atins în lipsa ajutoarelor. Efectele pozitive ale ajutorului trebuie să compenseze efectele sale negative în ceea ce priveşte denaturarea concurenţei, ţinând seama de principiul „poluatorul plăteşte” * (PPP) (art. 174 din Tratatul CE). Revizuirea regulilor privind ajutoarele de stat pentru protecţia mediului se realizează conform orientărilor definite în planul de acţiune pentru ajutoarele de stat.

Metodă de evaluare: testul comparativ

Testul comparativ a fost propus în cadrul „Planului de acţiune în domeniul ajutoarelor de stat” ca metodă de evaluare a compatibilităţii ajutoarelor cu piaţa comună. Acest criteriu permite Comisiei să garanteze că ajutoarele de stat au într-adevăr un efect stimulativ, sunt bine ţintite şi proporţionate şi au un impact negativ limitat asupra concurenţei şi schimburilor.

Ajutoarele trebuie să permită corectarea deficienţelor pieţei care dăunează mediului. Cea mai frecventă deficienţă a pieţei în domeniul protecţiei mediului este legată de factorii externi negativi. Unul dintre obiectivele întreprinderilor în cadrul strategiei lor de dezvoltare este de a reduce costurile de producţie. Acestea pot fi deci determinate să adopte tehnologii sau metode de producţie care să nu ţină seama de protecţia mediului. Prin urmare, costurile de producţie suportate de acestea sunt inferioare „costului de mediu” suportat de întreaga societate.

Pentru a corecta aceste deficienţe ale pieţei, statele au impus întreprinderilor poluatoare măsuri de reglementare, norme şi taxe, în scopul de a compensa factorii externi negativi pe care acestea îi produc, conform principiului „poluatorul plăteşte”.

De asemenea, statele pot recurge la ajutoare de stat ca stimulent pozitiv, pentru a spori protecţia mediului. Ajutoarele trebuie să încurajeze beneficiarii să îşi modifice comportamentul şi să realizeze investiţii care să îmbunătăţească nivelul de protecţie al mediului. În orice caz, aceste investiţii pot, de asemenea, să asigure avantaje economice pentru întreprindere. Prin urmare, este important să se verifice dacă ajutorul este necesar şi dacă întreprinderea nu ar fi realizat această investiţie şi fără să fi beneficiat de măsura de ajutor.

Ajutorul trebuie să aibă efect stimulativ şi să fie proporţional. El este considerat ca atare numai dacă nu s-ar putea obţine acelaşi rezultat fără un ajutor sau cu un ajutor mai puţin important. Valoarea ajutorului trebuie limitată la minimul necesar pentru a obţine nivelul urmărit de protecţie a mediului. Toate avantajele economice pe care întreprinderile le pot obţine din investiţia respectivă trebuie deduse în etapa de calculare a costurilor eligibile pentru ajutorul pentru investiţii.

Întrucât este dificil să se ţină seama de sau să se cuantifice toate avantajele pe care o întreprindere le poate obţine dintr-o investiţie suplimentară, cum ar fi consolidarea „imaginii sale verzi”, valoarea ajutorului nu poate să atingă 100 % din costurile eligibile, cu excepţia ajutoarelor acordate în cadrul unei proceduri de cerere de oferte pe bază de concurenţă reală.

În celelalte cazuri, în general, nivelul ajutorului * nu poate depăşi 50 %-60 % din costurile de investiţii eligibile *. Cu toate acestea, ajutorul acordat întreprinderilor poate fi majorat în funcţie de tipul de măsură preconizată şi de dimensiunea întreprinderii. Aceste orientări stabilesc regulile de calculare a costurilor eligibile şi nivelul ajutorului pentru fiecare categorie de proiect. În anumite cazuri, se pot acorda, de asemenea, ajutoare pentru funcţionare.

Domeniu de aplicare

Orientările se aplică tuturor măsurilor de ajutoare pentru protecţia mediului notificate Comisiei (inclusiv celor a căror notificare s-a realizat anterior publicării orientărilor), precum şi celor care nu au fost notificate, dacă acestea se acordă după publicarea acestor orientări în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Comisia a identificat o serie de măsuri pentru care ajutoarele de stat pot fi considerate compatibile cu piaţa internă:

  • ajutoarele acordate întreprinderilor care depăşesc nivelul stabilit prin normele comunitare sau care cresc nivelul de protecţie a mediului în absenţa unor norme comunitare;
  • ajutoarele pentru achiziţia de vehicule de transport noi care depăşesc nivelul stabilit prin normele comunitare sau care cresc nivelul de protecţie a mediului în absenţa unor norme comunitare;
  • ajutoarele pentru adaptarea anticipată la viitoarele norme comunitare;
  • ajutoarele acordate pentru studiile de mediu;
  • ajutoarele pentru economisirea energiei;
  • ajutoarele pentru energiile regenerabile;
  • ajutoarele pentru cogenerare şi pentru încălzirea centralizată;
  • ajutoarele pentru gestionarea deşeurilor;
  • ajutoarele pentru reabilitarea siturilor contaminate;
  • ajutoarele pentru relocalizarea întreprinderilor;
  • ajutoarele acordate în cadrul schemelor de comercializare a certificatelor;
  • ajutoarele sub formă de reduceri ale taxelor de mediu sau de exceptări de la acestea.

Monitorizare şi evaluare

Statele membre trebuie să transmită Comisiei, anual, un raport privind măsurile de ajutor pentru protecţia mediului care trebuie să conţină, pentru fiecare schemă autorizată, informaţii referitoare la întreprinderile mari, în special valoarea ajutorului pentru fiecare beneficiar, nivelul ajutorului, descrierea măsurii şi a tipului de protecţie a mediului care se promovează. De asemenea, statele membre trebuie să creeze şi să menţină evidenţe detaliate ale tuturor ajutoarelor acordate.

Orientările se aplică începând cu data de 2 aprilie 2008 şi până în 31 decembrie 2014. La patru ani de la publicarea lor, ele vor fi reexaminate de Comisie, în special pe baza informaţiilor comunicate de către statele membre. De asemenea, aceste orientări vor putea fi modificate de către Comisie din motive întemeiate, cum ar fi evoluţia politicilor comunitare sau încheierea unor acorduri internaţionale pe tema schimbărilor climatice.

Context

Aceste orientări înlocuiesc orientările comunitare referitoare la ajutoarele de stat pentru protecţia mediului din 3 februarie 2001. Anumite măsuri la care se referă aceste orientări sunt prevăzute şi în Regulamentul (CE) nr. 800/2008 din 6 august 2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piaţa comună în aplicarea articolelor 87 şi 88 din tratat (Regulament general de exceptare pe anumite categorii de ajutoare) [JO L 214 din 9.8.2008].

Termeni-cheie ai actului
  • Principiul „poluatorul plăteşte”: principiu conform căruia costurile măsurilor de combatere a poluării trebuie imputate poluatorului, exceptând cazurile în care nu se poate identifica persoana răspunzătoare, în care aceasta nu poate fi considerată răspunzătoare conform legislaţiei naţionale sau comunitare sau în care aceasta nu poate fi obligată să suporte costurile de reabilitare.
  • Nivelul ajutorului: valoarea brută a ajutorului exprimată în procent al costurilor eligibile.
  • Costuri de investiţii eligibile: costuri de investiţii suplimentare necesare pentru a atinge un nivel de protecţie a mediului superior nivelului cerut de normele comunitare.
Ultima actualizare: 11.08.2008
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii