RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Reţeaua europeană de concurenţă (ECN)

Se recomandă cooperarea strânsă şi complementară dintre Comisie şi autorităţile de concurenţă din statele membre ale Uniunii Europene (UE), care activează în cadrul Reţelei europene de concurenţă (ECN), pentru a asigura aplicarea eficace a regulilor de concurenţă din Uniunea Europeană.

SINTEZĂ

Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurenţă prevăzute la articolele 81 şi 82 din tratat instituie un sistem de competenţe paralele în care Comisia şi autorităţile de concurenţă ale statelor membre UE pot aplica respectivele articole. Împreună, autorităţile naţionale de concurenţă şi Comisia formează o reţea de autorităţi publice care acţionează în interes public şi cooperează strâns pentru a proteja concurenţa. Reţeaua se numeşte „Reţeaua europeană de concurenţă” (ECN).

Structura autorităţilor naţionale de concurenţă diferă de la un stat membru UE la altul. În unele state membre un singur organism investighează cauzele şi adoptă toate tipurile de decizii. În altele, rolurile sunt împărţite între două organisme, unul care răspunde de investigarea cauzei şi altul, adesea un colegiu, care răspunde de adoptarea deciziilor. În final, în anumite state membre UE, deciziile de interzicere şi/sau de aplicare a amenzilor nu pot fi adoptate decât de o instanţă. Sub rezerva principului general al eficacităţii, articolul 35 din regulamentul Consiliului permite statelor membre UE să aleagă organismul sau organismele care să fie desemnate ca autorităţi naţionale de concurenţă şi să le stabilească atribuţiile.

Alocarea competenţelor: una sau mai multe autorităţi naţionale de concurenţă sau Comisia

Cauzele pot fi tratate de către una sau mai multe autorităţi naţionale de concurenţă care acţionează în paralel sau de către Comisie.

În cele mai multe cazuri, autoritatea care primeşte o plângere sau iniţiază o procedură din oficiu va răspunde în continuare de cauza respectivă. Se consideră că o autoritate este bine plasată pentru a acţiona dacă există o legătură strânsă între încălcare şi teritoriul statului membru UE de care depinde autoritatea pentru a putea face să înceteze în mod efectiv întreaga încălcare. Problema reatribuirii unei cauze nu se prezintă decât la începutul procedurii în cazul în care autoritatea consideră că nu este bine plasată pentru a acţiona sau în cazul în care alte autorităţi se consideră, de asemenea, bine plasate pentru a acţiona. În plus, chiar dacă mai multe autorităţi pot fi considerate ca fiind bine plasate pentru a acţiona, uneori este adecvată acţionarea unei singure autorităţi, dacă aceasta este suficientă pentru a face să înceteze în mod efectiv întreaga încălcare.

Intervenţia paralelă a două sau trei autorităţi naţionale de concurenţă poate fi indicată atunci când un acord sau o practică are efecte semnificative asupra concurenţei în principal pe teritoriile fiecăreia dintre ele, iar intervenţia unei singure autorităţi nu ar fi suficientă pentru a determina încetarea în totalitate a încălcării şi/sau pentru a o sancţiona în mod corespunzător. Autorităţile care tratează o plângere în cadrul unei acţiuni paralele vor depune toate eforturile necesare în vederea coordonării acţiunilor lor.

Din contră, Comisia este bine plasată în special în cazul în care unul sau mai multe acorduri sau practici au efecte asupra concurenţei din mai mult de trei state membre UE. De asemenea, Comisia este deosebit de bine plasată pentru a instrumenta o cauză în cazul în care cauza este în strânsă legătură cu alte dispoziţii comunitare care pot fi aplicate exclusiv sau mai eficient de către Comisie sau în cazul în care interesul comunitar impune adoptarea unei decizii a Comisiei pentru dezvoltarea politicii comunitare în domeniul concurenţei atunci când apare o nouă problemă în domeniul concurenţei sau pentru a asigura aplicarea eficientă a regulilor.

În orice caz, reatribuirea trebuie să aibă loc rapid şi eficient şi să nu întrerupă investigaţiile începute. În acest sens, Regulamentul propune o serie de mecanisme de cooperare pentru atribuirea cauzelor:

  • Informaţii la începutul procedurii: Articolul 11 alineatul (3) al Regulamentului prevede obligaţia autorităţilor de concurenţă din statele membre UE, atunci când acţionează în temeiul articolului 81 sau 82 din tratat, de a informa în scris Comisia înainte sau imediat după iniţierea primei măsuri formale de investigare. De asemenea, articolul prevede că informaţiile pot fi puse la dispoziţia celorlalte autorităţi de concurenţă. Acest mecanism permite reţelei să detecteze procedurile multiple şi să se ocupe de posibilele probleme de reatribuire a cauzelor de îndată ce o autoritate începe să investigheze o cauză.
  • Suspendarea sau încetarea procedurii: În cazul în care acelaşi acord sau aceeaşi practică este înaintat(ă) mai multor autorităţi de concurenţă, articolul 13 din regulament prevede o bază juridică pentru suspendarea procedurii sau respingerea unei plângeri pe motiv că o altă autoritate instrumentează sau a instrumentat cauza. Articolul 13 se poate aplica, de asemenea, unei părţi din plângere sau unei părţi din procedură, restul plângerii fiind instrumentat într-un mod corespunzător. Tot astfel, Comisia poate respinge o plângere din cauza lipsei interesului comunitar sau din alte motive care ţin de natura plângerii.

Un element esenţial în funcţionarea reţelei este competenţa tuturor autorităţilor de concurenţă de a schimba şi utiliza informaţii pe care le-au cules în sensul aplicării articolului 81 sau 82 din tratat. Articolul 12 din regulament precizează că schimburile de informaţii pot avea loc nu numai între o autoritate naţională de concurenţă şi Comisie, ci şi între autorităţile naţionale de concurenţă.

Iniţierea procedurilor

Când autorităţile de concurenţă din statele membre UE iniţiază o procedură, acestea trebuie să informeze Comisia în termen de treizeci de zile înaintea adoptării unei decizii prin care se pune în aplicare articolul 81 sau 82 din tratat şi se impune încetarea unei încălcări (articolul 11 alineatul (4)); de asemenea, autorităţile naţionale de concurenţă pot pune aceste informaţii şi la dispoziţia altor membri ai reţelei. Din contră, când Comisia urmează să iniţieze o procedură conform articolului 11 alineatul (6), ea va degreva autorităţile de concurenţă din statele membre UE de competenţa lor în ceea ce priveşte aplicarea articolelor 81 şi 82 din tratat. Iniţierea unei proceduri este un act oficial care se poate produce în orice etapă a investigării cauzei de către Comisie.

Pot să apară două situaţii: prima, în care Comisia este prima autoritate de concurenţă care iniţiază procedura într-o cauză în vederea adoptării unei decizii în temeiul regulamentului, autorităţile naţionale de concurenţă nemaifiind îndreptăţite să instrumenteze cauza respectivă; a doua, când una sau mai multe autorităţi naţionale de concurenţă au informat reţeaua, în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulament, despre faptul că instrumentează o anumită cauză. Pe parcursul perioadei de atribuire iniţială (perioadă de două luni), Comisia poate iniţia proceduri cu efectele articolului 11 alineatul (6) din regulament după consultarea autorităţilor în cauză.

După faza de alocare, Comisia nu aplică în principiu articolul 11 alineatul (6) din regulament decât dacă apare una din situaţiile prezentate în continuare:

  • membrii reţelei preconizează decizii contradictorii în aceeaşi cauză;
  • membrii reţelei preconizează o decizie care este în mod evident contrară jurisprudenţei constante;
  • unul sau mai mulţi membri ai reţelei prelungesc excesiv o procedură;
  • apare necesitatea adoptării unei decizii a Comisiei privind dezvoltarea politicii comunitare din domeniul concurenţei, în special atunci când o problemă similară de concurenţă apare în mai multe state membre UE sau în vederea asigurării unei aplicări eficiente;
  • autorităţile naţionale de concurenţă sau autorităţile în cauză nu se opun.

În cazul în care o autoritate naţională de concurenţă acţionează deja într-o cauză, Comisia explică în scris autorităţii naţionale de concurenţă în cauză şi celorlalţi membri ai reţelei motivele aplicării articolului 11 alineatul (6). Comisia anunţă reţeaua în legătură cu intenţia sa de a aplica articolul 11 alineatul (6) în timp util, astfel încât membrii reţelei să aibă posibilitatea de a solicita întrunirea comitetului consultativ. Comitetul consultativ este forumul în care experţi din diferite autorităţi de concurenţă analizează anumite cauze şi aspectele generale referitoare la dreptul comunitar al concurenţei. Comitetul este consultat la solicitarea Comisiei sau a unui stat membru UE.

Pentru a asigura un grad maxim de cooperare, membrii reţelei se informează reciproc şi, dacă este necesar, discută deciziile de respingere a plângerilor, deciziile de închidere a unei proceduri iniţiate din oficiu sau deciziile de impunere a unor măsuri provizorii. Această colaborare reciprocă vizează şi puterea de investigare. Conform articolului 22 alineatul (2) al regulamentului, Comisia poate solicita unei autorităţi naţionale de concurenţă efectuarea unei inspecţii în numele Comisiei şi pentru aceasta.

Poziţia întreprinderilor care invocă beneficiul unui program de clemenţă

Comisia consideră că este în interesul Comunităţii să acorde tratament preferenţial întreprinderilor care cooperează cu ea în cadrul investigaţiilor asupra cartelurilor ilegale. În absenţa unui sistem de clemenţă complet armonizat la nivelul Uniunii Europene, este în interesul solicitantului să solicite clemenţă de la toate autorităţile de concurenţă care pot fi considerate bine plasate pentru a acţiona împotriva încălcării în cauză. Atunci când o autoritate naţională de concurenţă instrumentează o cauză care a fost iniţiată în urma unei cereri de clemenţă, aceasta are obligaţia de a informa Comisia şi poate pune informaţiile la dispoziţia altor membri ai reţelei în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulament. Cu excepţia anumitor cazuri, informaţiile comunicate de bună voie de un solicitant al măsurilor de clemenţă nu sunt transmise altui membru al reţelei în temeiul articolului 12 din regulament decât cu consimţământul solicitantului.

Context

Această comunicare înlocuieşte comunicarea Comisiei din 15 octombrie 1997 (DA) (DE) (EL) (EN) (ES) (FR) (NL) (PT) (FI) (SV) privind cooperarea dintre Comisie şi autorităţile naţionale de concurenţă în instrumentarea cauzelor care intră sub incidenţa articolelor 81 şi 82 din tratat.

Ultima actualizare: 17.05.2011

Consultaţi şi

  • Pentru o prezentare mai detaliată a celor de mai sus, consultaţi site-ul web (EN) al ECN
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii