RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Controlul concentrărilor economice între întreprinderi

Noul regulament privind controlul concentrărilor între întreprinderi, care a intrat în vigoare la 1 mai 2004, data extinderii Uniunii Europene (UE), reformează în profunzime cadrul de reglementare de referinţă. Regulamentul consolidează principiul „ghişeului unic” şi prevede măsuri pozitive de stimulare a participării autorităţilor naţionale din domeniul concurenţei şi simplifică procedura de notificare şi investigare.

ACT

Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi [Regulamentul (CE) privind concentrările economice] (Text cu relevanţă pentru SEE).

SINTEZĂ

Deşi rezultatele obţinute prin aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 4064/89 pot fi considerate în general pozitive, experienţa dobândită în ultimii doisprezece ani din aplicarea regulamentului şi dezbaterile suscitate de publicarea Cărţii verzi 2001 (DE) (EN) (ES) (FR) demonstrează că acest sistem poate fi îmbunătăţit.

Regulamentul din 1989 privind fuziunile se baza pe principiul „ghişeului unic”, care îi conferea Comisiei control exclusiv asupra tuturor fuziunilor transfrontaliere importante. Cu toate acestea, noul regulament, în timp ce evită ca aceeaşi fuziune să fie notificată către mai multe autorităţi de concurenţă din Uniunea Europeană (UE), adoptă principiul subsidiarităţii, potrivit căruia o fuziune este examinată de către autoritatea judiciară cel mai bine plasată pentru a proceda astfel.

Acest regulament se aplică tuturor concentrărilor care au o dimensiune europeană. O „concentrare” se realizează în cazul în care modificarea de durată a controlului rezultă în urma:

  • fuzionării a două sau mai multe întreprinderi independente anterior sau părţi ale unor întreprinderi;
  • preluării, de către una sau mai multe persoane (care controlează deja cel puţin o întreprindere) sau de către una sau mai multe întreprinderi, a controlului direct sau indirect asupra uneia sau mai multor alte întreprinderi.

Operaţiunile multiple care sunt subordonate printr-o legătură condiţională sau care sunt strâns legate între ele sunt considerate ca fiind o singură concentrare.

O concentrare dobândeşte o „dimensiune europeană” în cazul în care:

  • cifra totală de afaceri realizată la nivel mondial de toate întreprinderile implicate depăşeşte 5 miliarde EUR; şi
  • cifra totală de afaceri realizată în UE de către fiecare din cel puţin două întreprinderi implicate depăşeşte 250 de milioane EUR, cu excepţia cazurilor în care fiecare dintre întreprinderile implicate realizează mai mult de două treimi din cifra sa totală de afaceri la nivelul UE într-un singur stat membru.

Dacă pragurile sus-menţionate nu sunt atinse, o concentrare are totuşi dimensiune europeană dacă:

  • cifra totală de afaceri combinată realizată la nivel mondial de toate întreprinderile implicate depăşeşte 2,5 miliarde EUR;
  • în fiecare din cel puţin trei state membre, cifra totală de afaceri combinată realizată de toate întreprinderile implicate depăşeşte 100 de milioane EUR;
  • în fiecare din cel puţin trei state membre, cifra totală de afaceri combinată realizată de către fiecare din cel puţin două dintre întreprinderile implicate depăşeşte 25 de milioane EUR;
  • cifra totală de afaceri realizată în UE de către fiecare dintre cel puţin două dintre întreprinderile implicate depăşeşte 100 de milioane EUR, cu excepţia cazurilor în care fiecare dintre întreprinderile implicate realizează mai mult de două treimi din cifra sa totală de afaceri la nivelul UE într-unul şi acelaşi stat membru.

Procedura de notificare: întreprinderile şi persoanele fizice implicate

Ca regulă generală, concentrările care au o dimensiune europeană trebuie notificate Comisiei înainte de punerea în aplicare şi după încheierea acordului, după anunţarea ofertei publice sau după preluarea pachetului de control. Cu toate acestea, regulamentul vizează raţionalizarea termenelor de notificare a planurilor de fuziune către Comisie, permiţând notificarea înainte de încheierea unui acord cu caracter juridic obligatoriu şi eliminând obligaţia de a notifica operaţiunile în termen de o săptămână de la încheierea acordului. Acest lucru nu numai că face sistemul mai flexibil, ci şi facilitează coordonarea anchetelor în domeniul fuziunilor cu alte jurisdicţii.

În scopul coordonării activităţii cu autorităţile naţionale competente, acest regulament introduce posibilitatea pentru întreprinderile sau pentru persoanele fizice în cauză să informeze Comisia, prin intermediul unei cereri motivate, înainte de a notifica o concentrare. Această procedură, denumită prenotificare, permite părţilor să demonstreze Comisiei că fuziunea propusă, deşi are ca rezultat o concentrare de dimensiuni transfrontaliere, afectează concurenţa pe piaţa unui stat membru. Dacă statul membru vizat în cererea motivată nu îşi exprimă, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea acesteia, dezacordul privind solicitarea de trimitere a cazului Comisia are la dispoziţie 25 de zile lucrătoare de la primirea cererii pentru a trimite cazul, parţial sau integral, autorităţilor competente ale statului membru în cauză în vederea aplicării legislaţiei naţionale privind concurenţa a statului respectiv.

Aceeaşi procedură se aplică atunci când o persoană fizică sau o întreprindere doreşte să atragă atenţia Comisiei asupra efectelor transfrontaliere pe care o fuziune care nu are o dimensiune europeană le-ar putea avea la nivel european.

Iniţierea procedurii: Comisia

După primirea unei notificări, Comisia dispune de mai multe competenţe de decizie: de a iniţia proceduri, de a efectua anchete şi de a impune amenzi. În primul rând, Comisia hotărăşte prin decizie dacă:

  • concentrarea notificată intră sub incidenţa acestui regulament;
  • concentrarea este compatibilă cu piaţa comună;
  • concentrarea ridică suspiciuni serioase în ceea ce priveşte compatibilitatea sa.

Concentrările care au o dimensiune europeană nu pot, în principiu, să fie realizate nici înainte de notificare, nici într-o perioadă de trei săptămâni de la data notificării. Dacă, pe de altă parte, s-a realizat deja o concentrare economică şi aceasta a fost declarată incompatibilă cu piaţa comună, Comisia poate ordona întreprinderilor în cauză să dizolve concentrarea sau să adopte orice altă măsură adecvată pentru a restabili situaţia anterioară realizării concentrării.

Comisia poate, de asemenea, adopta măsuri provizorii atunci când constată că o concentrare care a fost notificată, deşi intră sub incidenţa acestui regulament, nu ridică suspiciuni serioase în ceea ce priveşte compatibilitatea cu piaţa comună sau o simplă modificare ar fi suficientă pentru a o face compatibilă cu piaţa comună.

Pentru a asigura respectarea acestui regulament, Comisia poate impune următoarele sancţiuni:

  • amenzi: Comisia poate impune amenzi care nu depăşesc 1 % din cifra totală de afaceri a întreprinderii în cazul în care, în mod intenţionat sau din neglijenţă, aceasta furnizează informaţii incorecte sau care induc în eroare sau nu furnizează informaţii în termenul impus. De asemenea, Comisia poate impune amenzi în cazul în care sigiliile aplicate în cursul unei inspecţii sunt rupte. Comisia poate impune amenzi de până la 10 % din cifra totală de afaceri a întreprinderilor în cauză în cazul în care, în mod intenţionat sau din neglijenţă, aceasta nu notifică o concentrare înainte de punerea sa în aplicare, realizează o concentrare prin încălcarea regulamentului sau nu respectă o decizie a Comisiei.
  • penalităţi cu titlu cominatoriu: Comisia poate impune penalităţi cu titlu cominatoriu care nu depăşesc 5 % din media zilnică a cifrei totale de afaceri a întreprinderii pentru fiecare zi lucrătoare de întârziere, calculată de la data stabilită de Comisie în decizia sa privind solicitarea de informaţii, dispunerea unor inspecţii etc.

Un comitet consultativ format din reprezentanţi ai autorităţilor statelor membre ale UE trebuie consultat de către Comisie înainte de adoptarea oricărei decizii privind compatibilitatea, incompatibilitatea sau impunerea unor amenzi sau a unor penalităţi cu titlu cominatoriu Curtea Europeană de Justiţie poate elimina, reduce sau creşte orice amendă sau penalitate cu titlu cominatoriu.

Procedura de trimitere: Comisia şi autorităţile competente ale statelor membre

Pentru a garanta că autoritatea competentă este cel mai bine situată pentru a examina o concentrare, procedura de trimitere către autorităţile competente ale statelor membre a fost simplificată.

Până acum, s-a asigurat identificarea cazurilor de concentrări cu efect transfrontalier prin aplicarea criteriului cifrei de afaceri şi a criteriului „3+” (şi anume, competenţă europeană exclusivă atunci când cel puţin trei state membre formulează o cerere de trimitere). Aceste două criterii, care permit să se determine destul de rapid dacă o fuziune anume este de competenţa statelor membre sau a Comisiei, s-au dovedit inadecvate. Acest regulament introduce însă un nou criteriu de trimitere către autorităţile competente ale statelor membre.

În conformitate cu această abordare, în 15 zile lucrătoare de la data primirii unei copii a notificării, din proprie iniţiativă sau la invitaţia Comisiei, un stat membru poate declara că o concentrare afectează în mod semnificativ concurenţa pe o piaţă din statul membru respectiv. Piaţa produsului sau serviciului trebuie să prezinte toate caracteristicile unei pieţe distincte, fără să constituie o parte semnificativă a pieţei comune. Comisia are la dispoziţie 65 de zile lucrătoare de la data notificării concentrării pentru a decide dacă soluţionează ea însăşi cazul în conformitate cu acest regulament sau dacă trimite cazul, parţial sau integral, autorităţilor competente ale statului membru în cauză; în cazul în care Comisia nu adoptă o decizie, cazul se consideră a fi fost trimis către statul membru în cauză.

Pe de altă parte, un stat membru poate solicita Comisiei să cerceteze dacă o concentrare care, deşi nu are dimensiune europeană, reprezintă un obstacol semnificativ în calea concurenţei între statele membre şi ameninţă să afecteze serios concurenţa pe teritoriul statului membru sau al statelor membre care formulează această solicitare. Comisia trebuie să informeze, la rândul ei, autorităţile competente ale statelor membre şi întreprinderile implicate şi să stabilească un termen de 15 zile lucrătoare în care orice alt stat membru are dreptul de a se alătura solicitării iniţiale. Dacă, în termen de zece zile lucrătoare, Comisia nu adoptă o decizie de trimitere sau de refuz al trimiterii, se consideră că a adoptat o decizie conformă cu solicitarea.

Acest regulament, care se aplică de la 1 mai 2004, înlocuieşte Regulamentul (CEE) nr. 4064/89.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial
Regulamentul nr. 139/2004

1.5.2004

-

JO L 24 din 29.1.2004

Ultima actualizare: 11.11.2011
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii