RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Scutirea acordurilor verticale de furnizare şi de distribuţie

Anumite tipuri de acorduri verticale pot îmbunătăţi eficienţa economică în cadrul unui proces de producţie sau de distribuţie prin facilitarea unei mai bune coordonări între întreprinderile participante, ducând la o reducere a costurilor de tranzacţie şi de distribuţie ale părţilor şi la o optimizare a nivelului vânzărilor şi investiţiilor acestora. După experienţa în ansamblu pozitivă privind aplicarea Regulamentului nr. 2790/1999, Comisia a adoptat acest nou regulament de exceptare pe categorii.

ACT

Regulamentul (UE) nr. 330/2010 al Comisiei din 20 aprilie 2010 privind aplicarea articolului 101 alineatul (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene categoriilor de acorduri verticale şi practici concertate.

SINTEZĂ

Articolul 101 alineatul (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) (fostul articol 81 alineatul (1) din Tratatul privind instituirea Comunităţii Europene (TCE)) interzice acordurile care pot aduce atingere comerţului dintre ţările Uniunii Europene (UE) şi care împiedică, restrâng sau denaturează concurenţa. Acordurile care produc avantaje suficiente pentru a compensa efectele anticoncurenţiale sunt exceptate de la această interdicţie prin articolul 101 alineatul (3) din TFUE (fostul articol 81 alineatul (3) din TCE).

Acordurile verticale sunt acorduri pentru vânzarea şi cumpărarea de bunuri şi servicii încheiate între companii care acţionează la diferite niveluri ale procesului de producţie sau de distribuţie. Acordurile de distribuţie dintre producători şi comercianţii cu ridicata sau cu amănuntul sunt exemple tipice de acorduri verticale. Acordurile verticale care determină doar preţul şi cantitatea pentru o anumită tranzacţie de vânzare-cumpărare nu restricţionează în mod normal concurenţa. Se poate produce însă o restricţionare a concurenţei dacă acordul conţine restricţii asupra furnizorului sau a cumpărătorului, cum ar fi o obligaţie a cumpărătorului de a nu cumpăra mărci concurente. Aceste restricţii verticale pot avea nu doar efecte negative, ci şi efecte pozitive. De exemplu, ele pot ajuta un producător să intre pe o piaţă nouă sau să evite situaţia în care un singur distribuitor „parazitează” eforturile promoţionale ale unui alt distribuitor sau pot permite unui furnizor să amortizeze o investiţie făcută pentru un anumit client.

Adesea, depinde de structura pieţei dacă un acord vertical restricţionează într-adevăr concurenţa şi dacă, într-un asemenea caz, avantajele compensează efectele anticoncurenţiale. În principiu, este necesară o evaluare individuală. Comisia a adoptat însă acest Regulament (UE) nr. 330/2010, Regulamentul de exceptare pe categorii (REC), care creează o zonă de securitate pentru majoritatea acordurilor verticale. Prin exceptare pe categorii, REC face inaplicabilă interdicţia din articolul 101 alineatul (1) din TFUE în cazul acordurilor verticale care îndeplinesc anumite cerinţe. Comisia a publicat, de asemenea, orientări privind restricţiile verticale. Acestea descriu abordarea în cazul acordurilor verticale care nu sunt acoperite de REC.

Cerinţe pentru aplicarea Regulamentului de exceptare pe categorii

REC conţine anumite cerinţe care trebuie îndeplinite înainte ca un anumit acord vertical să fie exceptat de la interdicţia cuprinsă în articolul 101 alineatul (1) din TFUE. Prima cerinţă este ca acordul să nu conţină niciuna dintre restricţiile grave formulate în REC. A doua cerinţă se referă la un plafon al cotei de piaţă de 30 % atât pentru furnizori, cât şi pentru cumpărători. În al treilea rând, REC conţine condiţii legate de trei restricţii specifice.

Restricţii grave

Acest REC conţine cinci restricţii grave care duc la excluderea întregului acord de la derogarea oferită de REC, chiar dacă furnizorul şi cumpărătorul au cote de piaţă sub 30 %. Restricţiile grave sunt considerate restricţii severe ale concurenţei din cauza posibilelor efecte negative asupra consumatorilor. În majoritatea cazurilor, acestea vor fi interzise şi se consideră improbabil ca acordurile verticale care conţin asemenea restricţii grave să poată îndeplini condiţiile articolului 101 alineatul (3) din TFUE.

Prima restricţie gravă priveşte impunerea preţurilor de revânzare: furnizorilor nu li se permite să fixeze preţul (minim) la care distribuitorii îşi pot revinde produsele.

A doua restricţie gravă priveşte restricţiile referitoare la teritoriul pe care sau la clienţii cărora cumpărătorul poate vinde. Această restricţie gravă este legată de împărţirea pieţei pe teritorii sau pe clienţi. Distribuitorii trebuie să îşi păstreze libertatea de a decide unde şi cui vor vinde. REC conţine excepţii de la această regulă, care permit, de exemplu, companiilor să exploateze un sistem de distribuţie exclusivă sau un sistem de distribuţie selectivă.

A treia şi a patra restricţie gravă se referă la distribuţia selectivă. În primul rând, chiar dacă li se interzice anumitor distribuitori să vândă unor distribuitori neautorizaţi, nu li se pot impune restricţii în ceea ce priveşte utilizatorii finali cărora le pot vinde. În al doilea rând, distribuitorii desemnaţi trebuie să îşi păstreze libertatea de a vinde sau a cumpăra bunurile contractuale către sau de la alţi distribuitori desemnaţi din cadrul reţelei.

A cincea restricţie gravă priveşte furnizarea de piese de schimb. Un acord încheiat între un producător de piese de schimb şi un cumpărător care încorporează aceste piese în propriile sale produse nu poate împiedica sau restricţiona vânzarea de către producător a acestor piese de schimb către utilizatorii finali, reparatori sau furnizori de servicii independenţi.

Plafonul cotei de piaţă de 30 %

Un acord vertical intră sub incidenţa acestui REC în cazul în care nici cota de piaţă a furnizorului, nici cea a cumpărătorului bunurilor sau serviciilor nu depăşeşte 30 %. Pentru furnizor, cota de piaţă pe piaţa relevantă de desfacere, adică piaţa pe care vinde bunurile sau serviciile, este decisivă pentru aplicarea exceptării pe categorii. Pentru cumpărător, cota de piaţă pe piaţa de cumpărare relevantă, adică piaţa pe care cumpără bunurile sau serviciile, este decisivă pentru aplicarea REC.

Restricţiile excluse

Acest regulament se aplică tuturor restricţiilor verticale diferite de restricţiile grave menţionate mai sus. El impune însă condiţii specifice în ceea ce priveşte trei restricţii verticale:

  • obligaţiile de neconcurenţă pe durata contractului;
  • obligaţiile de neconcurenţă după încetarea contractului;
  • excluderea anumitor mărci în cadrul unui sistem de distribuţie selectivă.

Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile, aceste restricţii verticale sunt excluse de la exceptarea în baza REC. Cu toate acestea, REC continuă să se aplice celorlalte dispoziţii ale acordului vertical în cazul în care acestea sunt separabile (adică pot funcţiona independent) de restricţiile verticale care nu sunt exceptate.

Acest regulament este adoptat în urma expirării Regulamentului nr. 2790/1999.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoare – Data expirăriiTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial
Regulamentul nr. 330/2010

1.6.2010-31.5.2022

-

JO L 102 din 23.4.2010

Ultima actualizare: 24.11.2010
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii