RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Strategie tematică pentru protecţia solurilor

Comisia propune un cadru şi obiective comune pentru prevenirea degradării solurilor, pentru păstrarea funcţiilor acestora şi refacerea solurilor degradate. Propunerea, precum şi strategia din care face parte, prevăd în special identificarea zonelor cu risc şi a siturilor poluate, precum şi refacerea solurilor degradate.

PROPUNERE

Communication from the Commission to the Council, the European Parliament, the European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions - Thematic Strategy for Soil Protection [COM(2006) 231 final – Not published in the Official Journal] (Comunicare a Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor – Strategia tematică pentru protecţia solurilor [COM(2006) 231 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial]).

Propunere de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 septembrie 2006 de definire a unui cadru pentru protecţia solurilor şi de modificare a Directivei 2004/35/CE.

SINTEZĂ

Strategia tematică a Uniunii Europene (UE) pentru protecţia solurilor propune măsuri destinate protecţiei solurilor şi menţinerii capacităţii solurilor de a-şi îndeplini funcţiile * ecologice, economice, sociale şi culturale.

Strategia include stabilirea unui cadru legislativ care să permită protejarea şi utilizarea durabilă a solurilor, integrarea protecţiei solurilor în politicile naţionale şi comunitare, întărirea bazei de cunoştinţe şi intensificarea sensibilizării publicului.

Propunerea de directivă constituie un element major al strategiei, care va permite statelor membre să adopte măsuri adaptate realităţilor locale. Ea prevede măsuri pentru identificarea problemelor, pentru prevenirea degradării solurilor şi refacerea solurilor poluate sau degradate.

Prevenirea riscurilor, atenuarea şi refacerea

Una dintre măsurile incluse în propunerea de directivă prevede că statele membre sunt obligate să identifice zonele în care există un risc de eroziune, de scădere a conţinutului de materii organice, de tasare, de salinizare sau de alunecare de teren sau în care unul dintre aceste procese de degradare s-a realizat. Acest lucru se va face pe baza criteriilor definite în propunere.

Statele membre trebuie apoi să fixeze obiective şi să adopte programe de măsuri adecvate pentru a reduce riscurile sus-menţionate şi a combate consecinţele acestora. De asemenea, ele trebuie să prevadă măsuri care să permită limitarea impermeabilizării solurilor, mai ales prin reabilitarea siturilor dezafectate sau, atunci când impermeabilizarea este necesară, pentru a atenua efectele acesteia.

Contaminarea solurilor

Propunerea de directivă prevede în plus că statele membre trebuie să ia măsuri adecvate pentru a evita contaminarea solurilor cu substanţe periculoase.

De asemenea, statele membre trebuie să întocmească un inventar al siturilor poluate de asemenea substanţe, atunci când concentraţia substanţelor creează un risc important pentru sănătatea umană sau pentru mediu, precum şi al siturilor pe care s-au derulat anumite activităţi umane (depozite de deşeuri, aeroporturi, situri militare, activităţi reglementate de directiva IPPC etc.). Propunerea cuprinde o listă a acestor activităţi potenţial poluante.

În momentul vânzării unui asemenea sit, proprietarul sau cumpărătorul potenţial trebuie să prezinte autorităţii naţionale competente şi celeilalte părţi la tranzacţie un raport privind starea solului. Raportul este întocmit de un organism recunoscut sau de o persoană autorizată de statul membru.

Statele membre trebuie apoi să înceapă decontaminarea * siturilor poluate, în baza unei strategii naţionale care să stabilească priorităţile. În cazul în care persoana responsabilă nu poate suporta costul decontaminării sitului, statul membru în cauză trebuie să prevadă o finanţare adecvată pentru refacerea sitului.

Sensibilizarea şi schimbul de informaţii

Propunerea de directivă prevede, de altfel, că statele membre trebuie să sensibilizeze publicul cu privire la importanţa protecţiei solurilor şi să garanteze posibilitatea acestuia de a participa la elaborarea, la modificarea şi la reexaminarea programelor de măsuri referitoare la zonele cu risc şi a strategiilor naţionale de remediere.

Statele membre trebuie să comunice Comisiei o serie de informaţii, mai ales lista zonelor cu risc, programele de măsuri şi strategiile naţionale de decontaminare.

În plus, Comisia prevede instituirea unei platforme pentru schimbul de informaţii între statele membre şi părţile interesate privind identificarea zonelor cu risc şi metodele de evaluare a riscurilor.

Integrare

Statele membre şi instituţiile comunitare trebuie să integreze preocupările legate de soluri în politicile sectoriale care ar putea avea un impact semnificativ asupra solurilor, în special agricultura, dezvoltarea regională, transporturile şi cercetarea.

Comisia prevede, în special, revizuirea legislaţiei în vigoare, în special directiva privind nămolurile de epurare şi directiva privind prevenirea şi controlul integrat al poluării. Comisia va evalua şi sinergiile posibile între prezenta strategie şi directiva-cadru privind apa, precum şi cu strategia tematică pentru mediul marin.

Cercetare

Comisia subliniază importanţa continuării cercetărilor pentru a acoperi lacunele în cunoaşterea solurilor şi pentru a întări baza politicilor, mai ales în ceea ce priveşte diversitatea biologică a solurilor.

Al şaptelea program-cadru pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică (2007-2013) cuprinde un capitol referitor la sprijinul pentru acţiunile de cercetare privind protecţia şi funcţiile solurilor.

Necesitatea protejării solurilor

Solul este în general definit ca stratul superior al scoarţei terestre. Este un sistem foarte dinamic, care îndeplineşte numeroase funcţii * şi joacă un rol crucial pentru activitatea umană şi pentru supravieţuirea ecosistemelor. Procesele care permit formarea şi regenerarea solului sunt extrem de lente, iar din acest motiv solul este considerat o sursă neregenerabilă.

Principalele procese de degradare la care sunt expuse solurile în UE sunt eroziunea, scăderea conţinutului de materii organice, contaminarea, salinizarea, tasarea, declinul biodiversităţii, impermeabilizarea, precum şi inundaţiile şi alunecările de teren.

Degradarea solului reprezintă o problemă gravă în Europa. Ea este provocată sau agravată de activităţi umane, cum ar fi practicile agricole şi silvice necorespunzătoare, activităţile industriale, turismul, expansiunea urbană şi industrială, precum şi amenajarea teritoriului.

Printre consecinţele sale se numără pierderea fertilităţii solurilor, a carbonului şi a biodiversităţii, scăderea capacităţii de reţinere a apei, perturbarea ciclului gazelor şi al elementelor nutritive şi reducerea degradării agenţilor de contaminare. Astfel, degradarea solurilor are o influenţă directă asupra calităţii apei şi a aerului, asupra biodiversităţii şi a schimbărilor climatice. De asemenea, ea poate să afecteze sănătatea populaţiei şi să ameninţe securitatea produselor alimentare şi a furajelor.

Analiza de impact, efectuată conform orientărilor Comisiei şi pe baza datelor disponibile, arată că degradarea solurilor ar putea costa aprox. 38 de miliarde de euro pe an.

Context

Până în prezent, solurile nu au făcut obiectul unor măsuri de protecţie specifice la nivel comunitar. Protecţia solurilor se regăseşte în dispoziţii diverse, legate fie de protecţia mediului, fie de alte domenii politice, precum agricultura sau dezvoltarea rurală. Totuşi, aceste dispoziţii nu permit asigurarea unei protecţii suficiente a solurilor, din cauza diversităţii obiectivelor şi a domeniilor lor de aplicare.

Este necesară o acţiune coordonată la nivel european, având în vedere influenţa stării solurilor asupra altor aspecte legate de mediu sau de securitatea alimentară şi reglementate la nivel comunitar, riscurile de denaturare a pieţei interne legate de refacerea siturilor poluate, impactul transfrontalier eventual şi dimensiunea internaţională a acestei probleme.

Prezenta strategie este una dintre cele şapte strategii tematice prevăzute de cel de al şaselea program de acţiune pentru mediu adoptat în 2002. Ea se bazează pe un studiu aprofundat şi pe o vastă consultare a publicului şi a părţilor interesate.

Termeni-cheie ai actului
  • Funcţiile solurilor: principalele funcţii ale solurilor sunt furnizarea unui mediu fizic şi cultural pentru om şi activităţile umane, producerea de biomasă (hrană, etc.) şi de materii prime, stocarea, filtrarea şi transformarea elementelor nutritive, a substanţelor şi a apei, sprijinirea dezvoltării biodiversităţii (habitate, specii etc.), constituirea unui rezervor de carbon, precum şi conservarea patrimoniului geologic şi arheologic.
  • Decontaminare: intervenţii asupra solului pentru a elimina, controla, limita sau reduce poluanţii, în aşa fel încât situl contaminat, ţinând cont de utilizarea sa efectivă şi de utilizarea sa viitoare autorizată, să nu mai reprezinte un risc major pentru sănătatea umană sau pentru mediu.

REFERINŢE ŞI PROCEDURĂ

PropunereJurnalul OficialProcedură

COM(2006) 232

-

COD/2006/0086

Ultima actualizare: 06.09.2011
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii