RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Protecţia şi gestionarea apei (Directiva-cadru privind apa)

Uniunea Europeană (UE) stabileşte un cadru comunitar pentru protecţia şi gestionarea apei. Într-o primă fază, statele membre trebuie să identifice şi să analizeze apele europene, inventariate după bazin şi district hidrografice. Apoi, ele adoptă planuri de gestionare şi programe de măsuri adaptate fiecărui corp de apă.

ACT

Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei [A se vedea actul/actele de modificare].

SINTEZĂ

Uniunea Europeană (UE) stabileşte un cadru pentru protecţia:

  • apelor interioare de suprafaţă *;
  • apelor subterane *;
  • apelor de tranziţie * şi
  • a apelor de coastă *.

Prezenta directivă-cadru urmăreşte mai multe obiective, cum ar fi prevenirea şi reducerea poluării, promovarea unei utilizări durabile a apei, protecţia mediului înconjurător, îmbunătăţirea stării ecosistemelor acvatice şi atenuarea efectelor inundaţiilor şi ale perioadelor de secetă.

Obiectivul său ultim este asigurarea unei „stări bune”, ecologice şi chimice, a tuturor apelor comunitare până în anul 2015.

Dispoziţii administrative

Statele membre sunt obligate să identifice toate bazinele hidrografice * care se află pe teritoriul lor şi să le aloce unor districte hidrografice *. Bazinele hidrografice care se află pe teritoriul mai multor state membre vor fi alocate unui district hidrografic internaţional.

Statele membre desemnează o autoritate competentă care să aplice normele prevăzute în prezenta directivă-cadru în cadrul fiecărui district hidrografic.

Identificarea şi analizarea apelor

Cel târziu în 2004, fiecare stat membru trebuie să prezinte:

  • o analiză a caracteristicilor fiecărui district hidrografic;
  • un studiu privind impactul activităţii umane asupra apelor;
  • o analiză economică a utilizării apelor;
  • un registru al zonelor care necesită o protecţie specială;
  • un inventar al tuturor corpurilor de apă utilizate pentru captarea apei potabile destinate consumului uman, care furnizează cel puţin 10 m³ pe zi sau deservesc cel puţin 50 de persoane.

Această analiză va trebui să fie revizuită în 2013, apoi o dată la şase ani.

Planuri de gestiune şi programe de măsuri

În 2009, adică după 9 ani de la intrarea în vigoare a directivei-cadru, planurile de gestionare sunt elaborate în cadrul fiecărui district hidrografic, ţinând cont de rezultatele analizelor şi ale studiilor efectuate. Aceste planuri acoperă perioada 2009-2015. Ele vor fi revizuite în 2015, apoi o dată la şase ani.

Planurile de gestionare vor trebui să fie puse în aplicare în 2012. Ele urmăresc:

  • prevenirea deteriorării, îmbunătăţirea şi refacerea stării corpurilor de apă de suprafaţă, obţinerea unei stări bune, chimice şi ecologice, a acestora până cel târziu la sfârşitul anului 2015 şi reducerea poluării datorate evacuărilor şi emisiilor de substanţe periculoase;
  • protecţia, îmbunătăţirea şi refacerea stării apelor subterane, prevenirea poluării sau a deteriorării acestora şi asigurarea unui echilibru între captările şi realimentarea lor;
  • conservarea zonelor protejate.

Planurile de gestionare a districtelor hidrografice pot fi completate cu programe şi planuri de gestionare mai detaliate pentru un anumit sub-bazin, sector sau tip de apă.

O deteriorare temporară a corpurilor de apă nu constituie o încălcare a prezentei directive-cadru dacă apare în urma unor împrejurări excepţionale şi imprevizibile legate de un accident, o cauză naturală sau un caz de forţă majoră.

Statele membre încurajează participarea activă a tuturor părţilor interesate de punerea în aplicare a prezentei directive-cadru, în special în ceea ce priveşte planurile de gestionare a districtelor hidrografice. Timp de cel puţin 6 luni, proiectele planurilor de gestionare trebuie supuse consultării publice.

Începând din 2010, statele membre trebuie să se asigure că politica de tarifare încurajează consumatorii să utilizeze resursele în mod eficient şi că diferitele sectoare economice contribuie la recuperarea costurilor serviciilor legate de utilizarea apei, inclusiv a costurilor pentru mediu şi resurse.

Statele membre trebuie să stabilească regimuri de sancţiuni eficiente, proporţionale şi cu efect de descurajare în caz de încălcare a prezentei directive-cadru.

La nivel european a fost elaborată o listă de a substanţelor poluante prioritare, selectate dintre cele care prezintă un risc semnificativ pentru mediul acvatic. Această listă constituie anexa X la prezenta directivă-cadru.

Termeni-cheie ai actului
  • Ape interioare: toate apele stătătoare sau curgătoare de pe suprafaţa solului şi toate apele subterane situate în amonte faţă de linia de bază care serveşte la măsurarea întinderii apelor teritoriale.
  • Ape de suprafaţă: apele interioare, cu excepţia apelor subterane; apele de tranziţie şi apele de coastă, cu excepţia aspectelor privind starea lor chimică, motiv pentru care apele teritoriale sunt, de asemenea, incluse.
  • Ape subterane: toate apele care se găsesc sub suprafaţa solului în zona de saturaţie şi în contact direct cu solul sau cu subsolul.
  • Ape de tranziţie: corpurile de apă de suprafaţă aflate în vecinătatea gurilor de râu care au un caracter parţial salin, ca urmare a învecinării cu apele de coastă, dar care sunt puternic influenţate de fluxurile de apă dulce.
  • Ape de coastă: apele de suprafaţă situate în partea interioară a unei linii care are fiecare punct situat la o distanţă de o milă marină faţă de punctul cel mai apropiat de linia de bază de la care se măsoară întinderea apelor teritoriale şi care, acolo unde este cazul, se extinde până la limita exterioară a unei ape de tranziţie.
  • Bazin hidrografic: orice zonă în care toate scurgerile de apă converg, printr-o reţea de râuri, fluvii şi, eventual, lacuri, către mare, în care se varsă printr-o singură gură de vărsare, un singur estuar sau o singură deltă.
  • District hidrografic: zona terestră şi marină constituită din unul sau mai multe bazine hidrografice, precum şi din apele subterane şi apele de coastă asociate, identificată ca fiind principala unitate pentru gestionarea bazinelor hidrografice.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial
Directiva 2000/60/CE

22.12.2000

22.12.2003

JO L 327 din 22.12.2000

Act(e) de modificareIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial
Decizia 2455/2001/CE

16.12.2001

-

JO L 331 din 15.12.2001

Directiva 2008/32/CE

21.3.2008

-

JO L 81 din 20.3.2008

Directiva 2009/31/CE

25.6.2009

25.6.2011

JO L 140 din 5.6.2009

Modificările şi corecturile succesive aduse Directivei 2000/60/CE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

MODIFICĂRI ALE ANEXELOR

Anexa X – Lista substanţelor prioritare în domeniul apei
Directiva 2008/105/CE [Jurnalul Oficial L 348 din 24.12.2008].

ACTE CONEXE

Comunicare a Comisiei din 22 martie 2007, intitulată: „Etape către o gestionare durabilă a apei în Uniunea Europeană - prima etapă în punerea în aplicare a Directivei-cadru 2000/60/CE privind apa” [COM(2007) 128 final – Nepublicat(ă) în Jurnalul Oficial].
În acest raport, Comisia prezintă rezultatele obţinute de către statele membre în aplicarea directivei-cadru privind apa. Ea subliniază, în special, riscul ridicat ca mai multe state membre să nu poată atinge obiectivele directivei-cadru, în special din cauza degradării fizice a ecosistemelor acvatice, mai ales prin supraexploatarea resurselor de apă şi din cauza nivelurilor importante de poluare provenind din surse difuze. Comisia ridică probleme legate de respectarea termenului de transpunere a directivei-cadru şi lacunele în ceea ce priveşte conţinutul acestei transpuneri. De altfel, realizarea districtelor hidrografice şi desemnarea autorităţilor naţionale competente par să fi demarat deja, chiar dacă, în anumite cazuri, mai sunt încă necesare progrese în domeniul cooperării internaţionale. În plus, raportul semnalează o mare diversitate în ceea ce priveşte calitatea evaluării ecologice şi economice a bazinelor hidrografice, precum şi lacune importante, mai ales cu privire la analiza economică. În final, Comisia formulează o serie de recomandări statelor membre, mai ales pentru a remedia deficienţele constatate, pentru a integra gestionarea durabilă a apelor în cadrul celorlalte politici naţionale şi pentru a profita la maximum de participarea cetăţenilor, şi anunţă acţiunile viitoare pe care intenţionează să le realizeze în cadrul politicii europene de gestionare a apei.

Raport al Comisiei din 1 aprilie 2009 publicat în conformitate cu articolul 18 alineatul (3) din Directiva 2000/60/CE (directiva-cadru privind apa), privind programele de monitorizare a stării apei [COM(2009) 156 final – Nepublicat(ă) în Jurnalul Oficial].

Ultima actualizare: 24.03.2010
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii