Uniunea Europeană și Europa

Drapelul european înfățișează 12 stele aurii dispuse în cerc pe fond albastru. Cercul de stele simbolizează idealurile de unitate, solidaritate și armonie între popoarele Europei. Numărul stelelor nu are legătură cu numărul statelor membre UE.

Drapelul european este nu numai simbolul Uniunii Europene, ci și al Europei în sens mai larg. Istoria acestui simbol a început în anul 1955, când Consiliul Europei, instituție care luptă pentru apărarea drepturilor omului și promovarea culturii europene, a adoptat drapelul actual pentru uz propriu. Pe parcursul anilor care au urmat, Consiliul Europei a încurajat proaspetele instituții europene să adopte, la rândul lor, acest drapel. În 1985, liderii europeni au transformat drapelul în emblema oficială a Uniunii Europene (a Comunităţilor Europene, potrivit titulaturii din acea perioadă).

Austria

Încă din secolul al XIII-lea, drapelul austriac a constat dintr-un scut roşu pe o bandă albă orizontală. Benzile roşu-alb-roşu au apărut pentru prima oară în 1787 pe insignele naţionale militare.

Actualul drapel a fost adoptat ca drapel naţional al Austriei în 1918 şi ca emblemă civică în 1921, fiind reintrodus la 1 mai 1945, odată cu sfârşitul ocupaţiei germane.

Belgia

Drapelul belgian, o variantă a tricolorului francez, evocă stema Ducatului Brabant, datând din secolul al XII-lea: un leu aurit cu gheare roşii şi limbă roşie pe un fundal negru.

La izbucnirea revoluţiei brabante, în 1787, locuitorii Bruxelles-ului au adoptat rozeta tricoloră cu roşu, auriu şi negru, deosebită de culorile lui Iosif al II-lea (roşu-alb-roşu).

Atunci când Belgia a devenit independentă, în 1830, actualul drapel a fost adoptat în mod oficial, dar la acea vreme benzile erau orizontale. În anul ce a urmat, guvernul a adoptat o lege prin care benzile au devenit verticale.

Bulgaria

Cele trei culori naţionale – alb, verde şi roşu – au legătură cu culorile folosite de Vechea Armată Bulgară. Aripa stângă a armatei se distingea prin benzile albe de pe lănci, iar cea dreaptă prin benzile roşii. Trupele de elită, dispuse în mijloc, aveau o bandă verde, care era culoarea tradiţională a conducătorului de la acea vreme. Drapelul tricolor a fost folosit pentru prima oară de Prima Legiune Bulgară a lui Gheorghi Rakovski (1861), fiind mai apoi confirmat ca drapel naţional al Bulgariei prin Constituţia de la Tărnovo (1879).

Cipru

Drapelul cipriot, adoptat în momentul în care Ciprul a devenit independent în 1960, reprezintă insula şi două ramuri de măslin pe un fundal alb, simbolizând pacea între comunitatea elenă şi comunitatea turcă. Totuşi, drapelul Greciei este arborat frecvent în sudul insulei, iar drapelul Turciei în nordul insulei.

Galbenul insulei este o aluzie la zăcămintele de cupru exploatate în Cipru încă din mileniul al III-lea î.e.n. Într-adevăr, cuvântul cupru îşi are originea în numele dat de greci Ciprului: Kypros.

Croaţia

Drapelul croat este format din trei benzi orizontale de culoare roșie, albă și albastră. Stema Croației este poziționată în centrul drapelului. Aceasta înfățișează o tablă de șah în roșu și alb, care stă totodată la baza atractivelor tricouri ale echipelor naționale sportive din Croația, cum ar fi echipa națională de fotbal. În plus, scutul principal este încununat de alte cinci scuturi istorice de dimensiuni mai mici.

Tricolorul roșu-alb-albastru a fost folosit încă din secolul al XIX-lea, inițial de către revoluționari în 1848. Totuși, de atunci, emblema centrală s-a schimbat de câteva ori. Actualul drapel având stema în centru a fost adoptat în mod oficial în decembrie 1990.

Danemarca

Drapelul danez sau Dannebrog este probabil cel mai vechi din lume. Legenda spune că acesta datează din 1219, când regele danez Valdemar al II-lea, care conducea cruciaţii în luptă, a văzut o cruce albă pe cerul întunecat şi a interpretat viziunea ca o poruncă dată de Dumnezeu pentru a-i ataca pe estoni. Se crede că fundalul roşu reprezintă fie cerul întunecat pe care a văzut regele crucea, fie sângele vărsat în timpul bătăliei.

Estonia

Drapelul orizontal tricolor albastru-negru-alb a fost adoptat la 29 septembrie 1881 de către Asociaţia Studenţilor Estoni Virona. În timpul revoluţiilor din 1905 şi 1917, acesta a fost adoptat de poporul estonian ca drapel naţional, devenind emblemă de stat la proclamarea independenţei Estoniei, la 24 februarie 1918. Drapelul a fost readoptat în 1990, când Estonia şi-a recâştigat independenţa.

În cântecele populare estoniene, albastrul reprezintă cerul, negrul pământul, iar albul aspiraţia spre libertate şi speranţa pentru viitor.

Potrivit unei interpretări alternative, albastrul simbolizează încrederea reciprocă şi loialitatea, negrul presupuşii strămoşi ai estonilor (un popor îmbrăcat în negru şi menţionat de Herodot în Istoriile sale), iar albul zăpada care acoperă ţara jumătate din an.

Finlanda

Din secolul al XII-lea şi până la începutul secolului al XIX-lea, Finlanda a aparţinut Suediei. După câştigarea independenţei în 1917, aceasta a adoptat un drapel naţional cu o cruce scandinavă bazat pe drapelul suedez.

Cluburile nautice finlandeze arboraseră acelaşi drapel cu o jumătate de secol în urmă, când Finlanda era încă sub dominaţie rusă.

Primul care a sugerat albastrul şi albul drept culori naţionale a fost poetul Zachris Topelius în 1862. În următorul an, cotidianul Helsingfors Dagblad a propus un drapel alb cu o cruce albastră.

Albastrul reprezintă lacurile şi cerul, iar albul pământul înzăpezit.

Franţa

Drapelul francez datează din timpul Revoluţiei Franceze din 1789. Garda naţională purta rozete cu roşu, alb şi albastru încă de la începutul revoluţiei.

Albul a fost culoarea monarhiei, iar albastrul şi roşul culorile oraşului Paris.

Astfel, rozeta tricoloră a devenit o emblemă a patriotismului revoluţionar. Roşul, albul şi albastrul au fost adoptate de poporul francez, iar curând aveau să apară pe stindarde şi drapele.

La 15 februarie 1794, tricolorul a fost proclamat ca drapel național. Drapelul a fost conceput de pictorul David la ordinele Convenţiei Naţionale.

Germania

Actualul drapel german, care a fost adoptat la 23 mai 1949, ziua în care a fost creată Republica Federală Germania, reaminteşte de drapelul Federaţiei Germane din 1848 şi de drapelul Republicii de la Weimar (1919-1933).

Negrul, roşul şi auriul sunt culorile istorice ale Germaniei care se regăsesc pe uniformele purtate de combatanţii Freikorp ai Baronului von Lützow din timpul războaielor napoleoniene şi pe drapelele Prusiei.

Acestea sunt şi culorile Sfântului Imperiu Roman: negrul reprezintă vulturul, roşul ciocul şi ghearele, iar auriul scutul poleit cu aur.

Grecia

Atunci când guvernul a adoptat drapelele armatei şi marinei elene în 1822, pe acestea figura aceeaşi cruce albă, un simbol al creştinismului.

Albastrul şi albul au fost alese oficial drept culori emblematice în timpul războiului de independenţă. Albastrul reprezintă cerul şi marea, iar albul puritatea luptătorilor pentru libertate.

Cele nouă benzi orizontale simbolizează cele nouă silabe ale devizei greceşti: Eleftheria i Thanatos (Libertate sau Moarte).

Drapelul a fost reintrodus în 1978.

Irlanda

Tricolorul irlandez, care a fost adoptat în 1830, se bazează pe drapelul francez. Dispunerea culorilor (verde, alb şi portocaliu) a fost modificată de mai multe ori, iar dispunerea finală a fost decisă abia în anii 1920. Drapelul a fost adoptat oficial în 1937.

Verdele reprezintă mişcarea naţionalistă irlandeză predominată, iar portocaliul (culoarea Casei de Orania) comunitatea protestantă. Albul din mijloc simbolizează pacea între cele două comunităţi.

Italia

Drapelul Italiei a fost la origine drapelul Republicii Cisalpine întemeiate de Napoleon. Acesta a fost influenţat de tricolorul francez şi utilizat între anii 1798 şi 1802.

Drapelul a fost reintrodus în 1848 de regele Sardiniei, care a adăugat stema Casei de Savoia benzii albe, devenind drapelul întregului Regat al Italiei în 1861. La căderea monarhiei, în 1946, stema a fost înlăturată.

Letonia

Drapelul roşu-alb-roşu a fost folosit pentru prima dată de poporul leton în 1279.

În 1917, artiştii letoni au decis să schimbe roşul în purpuriu şi să facă banda albă mai îngustă. Interzis în timpul ocupaţiei sovietice, drapelul a fost recunoscut ca emblemă civică în 1988 şi a redevenit drapel naţional în 1990.

Lituania

În 1918, Consiliul Lituaniei a numit un comitet special pentru a concepe drapelul naţional. La 19 aprilie în acel an, a fost aprobat un tricolor orizontal în culorile costumului tradiţional lituanian.

Galbenul reprezintă soarele, sursa luminii, iar verdele natura şi viaţa. Roşul este culoarea iubirii şi a sângelui vărsat pentru a apăra ţara.

Drapelul lituanian a fost readoptat în 1989.

Luxemburg

Culorile drapelului luxemburghez sunt cele care figurează pe stema luxemburgheză. Inspirat de drapelul francez de după revoluţie, acesta are proporţii uşor diferite comparativ cu drapelul Ţărilor de Jos şi o nuanţă mai deschisă de albastru.

Deşi a fost folosit ca emblemă naţională încă din secolul al XVI-lea, acesta nu a devenit drapel naţional decât în 1972.

Malta

Cele două culori ale drapelului sunt culorile Cavalerilor Sf. Ioan din Ierusalim.

Crucea George a fost adăugată în 1942, când regele George al VI-lea al Angliei a acordat-o locuitorilor insulei în semn de recunoaştere a rezistenţei lor eroice din timpul războaielor. Crucea poartă inscripţia „For Gallantry”.

Drapelul a fost adoptat oficial ca emblemă naţională abia în 1964, când Malta şi-a proclamat independenţa.

Polonia

Drapelul polonez este format din două benzi orizontale, cea de sus albă și cea de jos roșie. Aceste două culori reprezintă culorile naționale ale Poloniei. Albul reprezintă un vultur alb, care a fost un simbol al Poloniei încă din secolul al XIII-lea. Împreună cu un fond roșu, acesta a figurat pe multe pancarte, drapele și steme poloneze în trecut.

De aceea, drapelul bicolor roşu şi alb a fost adoptat în mod oficial ca emblemă naţională în 1919, la un an după ce Polonia şi-a proclamat independenţa.

Portugalia

În 1910, atunci când a fost creată republica, drapelul regal alb şi albastru a fost înlocuit cu drapelul verde şi roşu de azi. Roşul simbolizează revoluţia, iar verdele speranţa.

Stema Portugaliei este suprapusă peste o sferă ce simbolizează descoperirile majore ale navigatorilor portughezi.

Drapelul a fost adoptat oficial în 1911.

Regatul Unit

Actualul drapel al Regatului Unit, cunoscut şi ca Union Flag (Drapelul Uniunii) sau Union Jack (Geacul Uniunii), este o combinaţie a crucilor:

- Sfântului Gheorghe

- Sfântului Andrei

- Sfântului Patriciu

, sfinţii patroni respectivi ai Angliei, Scoţiei şi Irlandei. Acesta a fost adoptat oficial în 1917.

Prima versiune a drapelului a fost creată la unirea regatelor Angliei şi Scoţiei în secolul al XVII-lea. Crucea Sf. Patriciu a fost adăugată în 1801, când Irlanda a devenit parte a Regatului Unit.

Republica Cehă

Roşul şi albul sunt culorile tradiţionale ale Boemiei şi figurează pe stema ce datează din 1192 (un leu alb pe un fundal roşu).

Primul drapel ceh roşu şi alb a apărut în timpul Primului Război Mondial şi a devenit primul drapel naţional al Cehoslovaciei în 1918.

Deoarece pe acesta figurau doar culorile Boemiei, albastrul Moraviei şi al Slovaciei a fost adăugat în 1920.

Acelaşi drapel a fost adoptat oficial ca emblemă naţională a Republicii Cehe în 1992.

România

Deşi cele trei culori atât de dragi românilor datează de pe vremea lui Mihai Viteazul (1593-1601), drapelul tricolor este destul de recent. Acesta a apărut prima dată în prima jumătate a secolului al XIX-lea, fiind adoptat oficial ca drapel naţional în 1859, când Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor unic peste cele două provincii reunite, Ţara Românească şi Moldova.

Slovacia

Drapelul orizontal tricolor alb-albastru-roşu al Slovaciei a apărut pentru prima dată în 1848, dar fără stemă. Stema, care reprezintă trei munţi albaştri şi o cruce patriarhală albă pe un fundal roşu, a fost adăugată drapelului de abia în 1992, când Slovacia şi-a proclamat independenţa.

Slovenia

Drapelul Sloveniei, pe care figurează tot tricolorul alb-albastru-roșu, a fost folosit pentru prima dată de patrioții sloveni în 1848.

În 1991, noua stema a Sloveniei a fost adăugată drapelului. Aceasta reprezintă muntele Triglav, cel mai înalt vârf din Alpii sloveni. Cele trei stele galbene pe fundal albastru au fost preluate din stema fostului ducat Celje. Micile valuri simbolizează râurile Sloveniei şi Marea Adriatică.

Spania

Roşul şi auriul au fost alese ca emblemă naţională în 1785, însă actualul drapel spaniol a fost adoptat abia în 1981.

Stema Regatului Spaniei constă dintr-un blazon conţinând emblemele fostelor regate Castilla (un castel), León (un leu dezlănţuit), Aragón (patru benzi verticale roşii pe un fundal auriu) şi Navarra (un lanţ auriu pe un fundal roşu), alături de o rodie, simbolul regatului Granadei, în partea de jos. Coloanele lui Hercule, reprezentând strâmtoarea Gibraltar, au fost adăugate de Carol Quintul pentru a evoca expansiunea peste mări a imperiului. Coloana care conţine cuvântul plus are în vârf o coroană imperială; celălalt pilon are în vârf o coroană regală. Actuala emblemă de stat este cea a monarhiei spaniole, simbolizată de emblema monarhiei de Bourbon, care a fost restaurată în 1975: trei crini aurii pe un fundal albastru.

Suedia

Deşi drapelul suedez datează din secolul al XVI-lea, culorile şi dimensiunile actuale au fost adoptate abia în 1982.

Prin decretul regal din 1569, regele Ioan al III-lea a ordonat ca toate navele suedeze să arboreze crucea aurie.

Drapelul, bazat pe drapelul danez Dannebrog, conţine culorile stemei suedeze, care datează din secolul al XIV-lea şi constă din trei coroane aurii pe un fundal albastru de culoarea cerului.

Ungaria

Încă din secolul al XVII-lea, roşul, albul şi verdele erau elemente integrante ale ceremoniilor de încoronare.

În anii 1830, cetăţenii patrioţi au început să poarte aceste culori, iar în timpul revoluţiei din 1848 tricolorul a fost adoptat ca drapel naţional. Acesta a fost reintrodus oficial în 1957.

Culorile sunt similare celor de pe stema Ungariei: un scut roşu, benzi albe, crucea patriarhală şi trei coline verzi.

Ţările de Jos

Drapelul olandez datează din 1579, când Ţările de Jos şi-au proclamat independenţa. La acea vreme era portocaliu-alb-albastru, culorile lui Wilhelm de Orania.

Portocaliul a fost înlocuit cu roşu în secolul al XVII-lea, dar rămâne culoarea naţională, iar drapelul naţional este însoţit întotdeauna de pancarte portocalii cu ocazia sărbătorilor oficiale sau a vizitelor diplomatice în străinătate.

Drapelul a fost adoptat oficial în 1796 şi a fost confirmat ca emblemă naţională în 1937.

Acesta are proporţii uşor diferite comparativ cu drapelul luxemburghez şi o nuanţă mai închisă de albastru.