Cale de navigare
Procedura standard de luare a deciziilor la nivelul UE este cunoscută sub numele de procedură legislativă ordinară (denumită anterior codecizie). Aceasta înseamnă că Parlamentul European, ai cărui membri sunt aleşi prin vot direct, trebuie să aprobe legislaţia UE împreună cu Consiliul (care reprezintă guvernele celor 27 de state membre). Comisia elaborează şi implementează legislaţia europeană.
Uniunea Europeană se bazează pe norme de drept. Aceasta înseamnă că orice măsură luată de UE derivă din tratatele care au fost aprobate în mod voluntar şi democratic de toate ţările membre.
Tratatul de la Lisabona a extins numărul domeniilor politice cărora li se aplică procedura legislativă ordinară. De asemenea, Parlamentul European ![]()
poate bloca mai uşor o propunere legislativă dacă nu este de acord cu poziţia adoptată de Consiliu.
Obiectivele stabilite în tratate sunt realizate prin intermediul mai multor tipuri de acte legislative. Aceste acte legislative includ regulamente, directive, recomandări şi avize. Unele au caracter obligatoriu, altele nu. Unele li se aplică tuturor ţărilor, altele doar unora dintre ele.
Dreptul european acordă drepturi şi impune obligaţii nu doar statelor membre, ci şi cetăţenilor şi întreprinderilor care sunt vizaţi direct de anumite norme. Face parte integrantă din sistemul juridic al statelor membre care răspund, în primul rând, de aplicarea corectă a acestor reglementări. Prin urmare, sunteţi îndreptăţit să vă aşteptaţi ca autorităţile naţionale de pe tot teritoriul Uniunii Europene să aplice corect drepturile care vă revin în calitate de cetăţeni europeni.