Consiliul Uniunii Europene

Cunoscut şi sub denumirea informală de Consiliul UE, reprezintă forul în care se reunesc miniştrii din statele membre pentru a adopta acte legislative şi pentru a coordona politicile europene.

A nu se confunda cu:

  • Consiliul European – altă instituţie a UE, în cadrul căreia şefii de stat şi de guvern se reunesc de aproximativ 4 ori pe an pentru a discuta priorităţile politice ale Uniunii
  • Consiliul Europei DeutschEnglishfrançaisitaliano – instituţie care nu face parte din UE.

Ce face?

  1. Adoptă legislația europeană.
  2. Coordonează politicile economice generale ale statelor membre.
  3. Semnează acorduri între UE și alte țări.
  4. Aprobă bugetul anual al UE.
  5. Elaborează politicile externă și de apărare ale UE.
  6. Coordonează cooperarea dintre instanțele judecătorești și forțele de poliție din țările membre.

1. Exercitarea puterii legislative

Consiliul și Parlamentul au ultimul cuvânt cu privire la actele legislative propuse de Comisie.

2. Coordonarea politicilor economice

Statele membre ale UE au decis că doresc să aibă o politică economică generală comună, coordonată de miniștrii economiei și finanțelor din fiecare țară.

Printre obiectivele Consiliului UE se mai numără crearea de locuri de muncă, ameliorarea sistemelor de educație și asistență medicală și creșterea nivelului de bunăstare. Deși statele membre răspund, fiecare în parte, de propriile politici în aceste domenii, ele pot cădea de acord asupra obiectivelor comune și pot face schimb de experiență.

3. Semnarea acordurilor internaționale

Consiliul semnează, în numele UE, acorduri în domenii diverse: mediu, comerț, dezvoltare, industrie textilă, pescuit, știință, tehnologie și transport.

4. Aprobarea bugetului UE

Consiliul și Parlamentul European decid în comun asupra bugetului anual al UE.

5. Politica externă și de apărare

Guvernele naționale dețin controlul asupra acestor domenii, dar lucrează împreună pentru a elabora așa-numita politică externă și de securitate comună. Consiliul reprezintă principalul for pentru derularea acestei cooperări.

UE nu are o armată proprie. Însă, pentru a reacționa cât mai rapid în caz de conflicte internaționale și dezastre naturale, unele țări participă cu trupe în cadrul unei forțe de reacție rapidă, care se implică doar în acțiuni umanitare, de salvare și de menținere a păcii.

6. Justiție

Cetățenii UE trebuie să aibă acces egal la justiție, peste tot în Uniune. În cadrul Consiliului, miniștrii justiției fac eforturi pentru a garanta că sentințele pronunțate de un tribunal într-o țară a UE - în cazuri de divorț, de exemplu - sunt recunoscute în toate celelalte state membre.

Miniștrii justiției și afacerilor interne coordonează supravegherea frontierelor externe și lupta împotriva terorismului și a crimei organizate la nivel internațional.

Cine sunt membrii Consiliului?

Consiliul nu este format din membri permanenți. La fiecare reuniune a Consiliului, statele membre trimit miniștrii care răspund de domeniul aflat pe agenda de discuții - de exemplu, miniștrii mediului dacă reuniunea se axează pe probleme de mediu. Reuniunea respectivă se va numi „Consiliul de mediu”.

Cine prezidează reuniunile?

Consiliul care îi reuneşte pe miniştrii afacerilor externe este prezidat permanent de aceeaşi persoană, respectiv Înaltul Reprezentant pentru politica externă şi de securitate comună English.

Toate celelalte reuniuni sunt prezidate de ministrul de resort din țara care deține președinția UE în momentul respectiv.

De exemplu, în cazul în care Consiliul de mediu se reunește în perioada în care Estonia deține președinția UE, reuniunea va fi prezidată de ministrul estonian al mediului.

Președințiile Consiliului UE în perioada 2011-2020

  • Ungaria (ianuarie-iunie 2011)
  • Polonia (iulie-decembrie 2011)
  • Danemarca (ianuarie-iunie 2012)
  • Cipru (iulie-decembrie 2012)
  • Irlanda (ianuarie-iunie 2013)
  • Lituania (iulie-decembrie 2013)
  • Grecia (ianuarie-iunie 2014)
  • Italia (iulie-decembrie 2014)
  • Letonia (ianuarie-iunie 2015)
  • Luxemburg (iulie-decembrie 2015)
  • Țările de Jos (ianuarie-iunie 2016)
  • Slovacia (iulie-decembrie 2016)
  • Malta (ianuarie-iunie 2017)
  • Regatul Unit (iulie-decembrie 2017)
  • Estonia (ianuarie-iunie 2018)
  • Bulgaria (iulie-decembrie 2018)
  • Austria (ianuarie-iunie 2019)
  • România (iulie-decembrie 2019)
  • Finlanda (ianuarie-iunie 2020)

Votul

  • Toate discuțiile și voturile se desfășoară în public.
  • Deciziile pot fi adoptate doar dacă se întrunește majoritate calificată a voturilor:
    • 55 % din țări (la numărul actual de 28 de state membre, aceasta înseamnă votul favorabil din partea a 15 țări)
    • reprezentând cel puțin 65 % din populația totală a UE.

Pentru a bloca o decizie este nevoie de cel puțin 4 țări, reprezentând cel puțin 35 % din populația totală a UE.

  • Excepție: subiectele delicate, precum politica externă sau impozitarea, necesită unanimitate de voturi (voturi „pentru” din partea tuturor țărilor).
  • Pentru aspectele procedurale și administrative este suficientă majoritatea simplă de voturi.

 Alte linkuri

 Descărcări

CONTACT

Pentru informaţii generale

Sunaţi la
00 800 6 7 8 9 10 11 Detalii despre serviciile oferite

Trimiteţi-ne întrebările dvs. prin e-mail

Datele de contact ale instituţiilor, relaţii cu presa, vizite

Ajutaţi-ne să îmbunătăţim portalul

Aţi găsit informaţiile pe care le căutaţi?

DaNu

Ce informaţii aţi căutat?

Sugestiile dumneavoastră: