Cale de navigare
Consiliul de Miniştri al CEE decide să demareze armonizarea legislaţiei privind taxele indirecte în interiorul Comunităţii, adoptă principiul sistemului taxei pe valoarea adăugată şi aprobă primul program de politică economică pe termen mediu, în care sunt definite obiectivele politicii economice comunitare pentru anii următori.
Alain Poher este reales preşedinte al Parlamentului European.
Regatul Unit îşi redepune candidatura pentru aderarea la Comunitate. Este urmat de Irlanda, Danemarca şi, după o scurtă perioadă, de Norvegia. Generalul de Gaulle ezită în continuare să accepte aderarea Regatului Unit.
La Roma (Italia) este organizat un summit prin care se celebrează cea de-a zecea aniversare a semnării Tratatelor CEE şi Euratom. Şefii de stat sau de guvern îşi exprimă intenţia de a aplica Tratatul de fuziune a instituţiilor celor trei comunităţi începând de la 1 iulie 1967.
Comisia semnează actul final al negocierilor multilaterale din cadrul Acordului General pentru Tarife şi Comerţ (GATT) (runda Kennedy).
Tratatul de fuziune intră în vigoare, conducând la fuzionarea organelor executive ale Comunităţilor Europene (CECO, CEE, Euratom). Din acest moment, Comunităţile Europene vor avea o Comisie şi un Consiliu unice. Totuşi, cele două organisme continuă să funcţioneze în conformitate cu regulile aplicabile Comunităţilor individuale.
Consiliul Comunităţilor Europene se reuneşte în prima sa sesiune, prezidată de Germania.
Noua Comisie, prezidată de Jean Rey, îşi preia atribuţiile.
Comisia emite un aviz privind solicitările de aderare la CE ale Regatului Unit, Danemarcei, Irlandei şi Norvegiei.
Instituţiile organizează reuniunea comună anuală şi discută perspectivele de dezvoltare ale Comunităţilor după fuziune.