Transport, energie şi mediu

Transportul şi energia sunt factori vitali pentru economia UE. Europenii şi produsele pe care le consumă în cantitate şi varietate din ce în ce mai mare sunt transportate dintr-o parte în alta a continentului prin toate modalităţile de transport – dar în special prin transport rutier.

Pe măsură ce economia se dezvoltă, creşte şi cererea în domeniul transportului şi al energiei. Dar această creştere duce la probleme legate de congestionarea traficului rutier şi la un consum de carburanţi mai mare, fenomene care, la rândul lor, duc la creşterea poluării. Acestea sunt probleme care afectează întreaga Europă şi care solicită soluţii la nivel european adoptate în cadrul UE.

Dezvoltarea durabilă reprezintă o prioritate majoră pentru UE, care ia în considerare preocupările legate de mediu în elaborarea tuturor politicilor sale.

Locuri de călătorie

Căile ferate şi căile navigabile interioare (fluvii şi canale), odinioară atât de importante pentru transportarea mărfurilor şi a pasagerilor în Europa, sunt folosite astăzi doar pentru o mică parte din transporturi. Trei sferturi din transportul de mărfuri în Uniune se efectuează, în prezent, pe cale rutieră şi, în acelaşi mod, se desfăşoară mai mult de trei sferturi din transportul de pasageri.

Previziunile arată că transportul rutier va rămâne, fără doar şi poate, cel mai important mijloc de deplasare pentru călători şi că transportul pe cale aeriană va continua să se extindă.

Pentru a fluidiza traficul rutier şi a îmbunătăţi calitatea mediului înconjurător, UE îşi încurajează cetăţenii să se deplaseze cu mijloace de transport în comun şi îndeamnă firmele de transport să recurgă la trenuri, ambarcaţiuni şi nave, pentru transportarea mărfurilor.

Pentru a rezolva problema congestionării în aeroporturile europene, UE elaborează un sistem de gestionare a traficului aerian („cerul unic european”).

• Utilizarea a patru mijloace de transport de pasageri în UE-25, ca procentaj din transportul total de pasageri, calculat în pasageri/km (2000, 2010 şi 2030)

Asigurarea aprovizionării cu energie

Ţările UE depind de importuri pentru mai mult de jumătate din energia pe care o consumă. Cu toate acestea, gradul dependenţei de importuri diferă în mare măsură; Cipru, Luxemburg şi Malta se bazează pe importuri aproape în totalitate, în timp ce Danemarca este, de fapt, un exportator net de energie, iar Polonia şi Regatul Unit depind de importuri într-o măsură relativ mică.

Nivelul general de dependenţă a UE de energia importată a fost de 52,3% în 2005 şi se prevede o creştere pe măsură ce resursele proprii se diminuează. În prezent, UE îşi procură aproximativ 50% din gazele consumate doar de la trei surse – Rusia, Norvegia şi Algeria.

Pentru a aborda problema creşterii dependenţei de importuri, UE face eforturi mari să obţină o creştere a eficienţei energetice, să dezvolte resursele regenerabile şi să îşi diversifice gama de furnizori externi.

• Gradul de dependenţă netă de importurile de energie, ca procent din consumul total, UE-27 (2005)

Utilizarea energiei într-un mod mai eficient şi recurgerea la resurse regenerabile cu grad scăzut de poluare fac, de asemenea, parte din strategia de combatere a încălzirii globale cauzată de arderea combustibililor fosili, în special a cărbunelui şi petrolului. Utilizarea combustibililor fosili pentru producerea energiei determină emisii de dioxid de carbon în atmosferă, care contribuie astfel la încălzirea globală. UE şi-a fixat ca obiectiv ca, până în 2010, 21% din electricitate să fie produsă din surse regenerabile, precum energia eoliană, solară, hidroeletrică, geotermală şi biomasa.

• Procentajul de electricitate produsă din surse de energie regenerabilă, UE-27 (2006)

Protecţia mediului înconjurător

Pe măsură ce situaţia financiară a europenilor se îmbunătăţeşte, apare responsabilitatea acestora pentru generarea unei cantităţi cât mai mici de deşeuri şi administrarea lor cât mai eficientă. În prezent, fiecare cetăţean din UE-27 generează, în medie, puţin peste jumătate de tonă de deşeuri municipale pe an. Aceste deşeuri trebuie reciclate sau eliminate în depozitele de deşeuri sau prin incinerare.

În majoritatea ţărilor din UE, cantitatea de deşeuri municipale provenind din gospodării, birouri şi instituţii publice s-a stabilizat sau s-a diminuat în ultimii ani , dar continuă să crească în alte ţări. Cea mai mare cantitate de deşeuri pe cap de locuitor este înregistrată în Irlanda, iar cea mai scăzută, în Polonia.

• Cantitatea de deşeuri municipale generată pe an, în kg/persoană, UE-27 (2006)

Una dintre cauzele principale ale încălzirii globale o constituie aşa numitele emisii de gaze cu efect de seră ale centralelor electrice, uzinelor, fermelor agricole, sectorului transporturilor şi ale gospodăriilor. Acestea conţin dioxid de carbon, în special ca urmare a utilizării combustibililor fosili (cărbune, petrol şi gaze), şi metan.

În temeiul Protocolului internaţional de la Kyoto, UE-15 trebuie să îşi reducă, până în 2008-2012, emisiile de gaze cu efect de seră cu 8% (în raport cu nivelul din 1990, care este considerat an de referinţă). Pentru a realiza acest obiectiv, ţările din UE-15 au ajuns la un acord de repartizare a sarcinilor prin care ţările mai puţin dezvoltate din punct de vedere economic îşi pot încă mări emisiile, în timp ce celelalte ţări trebuie să le reducă. Obiectivele naţionale individuale sunt prezentate în tabel.

Zece ţări care s-au alăturat UE începând cu 2004 au propriile lor obiective de reducere a emisiilor. Cipru şi Malta nu se numără printre acestea.

Conform Protocolului de la Kyoto, Japonia s-a angajat la o reducere de 6%. Statele Unite nu au ratificat încă Protocolul de la Kyoto.

• Emisiile de gaze cu efect de seră, în 2005, ca procentaj al anului de referinţă