„Va veni o zi când toate naţiunile continentului, fără a pierde calităţile lor distincte sau glorioasele lor individualităţi, vor fuziona într-o unitate superioară formând astfel fraternitatea europeană. Va veni o zi când nu vor mai exista alte câmpuri de bătălie decât cele ale pieţelor deschise ideilor. Va veni o zi când gloanţele şi bombele vor fi înlocuite de voturi.”

A trebuit să treacă mai mult de un secol până când profeţia lui Victor Hugo, rostită în 1849, să devină realitate. Două războaie mondiale şi numeroase alte conflicte intraeuropene ce au cauzat milioane de morţi au jalonat această perioadă şi au făcut uneori să se piardă orice speranţă. Astăzi, primul deceniu al secolului XXI se deschide sub cele mai bune auspicii, însă aduce Europei noi dificultăţi şi provocări.

Extinderea de amploare a Uniunii Europene a continuat. Cum a subliniat un politician al unui nou stat membru, „În sfârşit, Europa a reuşit să împace istoria cu geografia sa”. În viitor, Uniunea Europeană va continua să se extindă. Între timp, liderii Uniunii, în acord cu opinia publică, vor trebui să definească limitele frontierelor UE, care vor fi geografice, politice şi culturale.

Uniunea Europeană este fondată pe un pact între naţiuni suverane care au decis să împartă un destin comun şi să exercite împreună o parte a suveranităţii lor. Sunt abordate aspecte care au o deosebită importanţă pentru europeni: pace, bunăstare economică, securitate, democraţie participativă, justiţie şi solidaritate. Acest pact este pe cale de a fi consolidat şi confirmat pe întreg continentul european: o jumătate de miliard de persoane au ales să trăiască în statul de drept, în armonie cu valorile seculare în centrul cărora se situează omul şi demnitatea sa.

Actuala revoluţie tehnologică transformă radical viaţa în lumea industrializată, inclusiv în Europa. Esenţial este să se înţeleagă că aceste noi provocări au dimensiuni ce depăşesc frontierele tradiţionale. Dezvoltarea durabilă, echilibrul demografic, dinamismul economic, solidaritatea socială şi răspunsurile etice ce trebuie aduse progresului înregistrat de ştiinţele vieţii nu pot fi tratate mai eficient la nivel naţional. Trebuie, de asemenea, să arătăm respect generaţiilor viitoare.

Europa – o piaţă a ideilor.

Procesul integrării europene afectează acum întregul continent, care, la rândul lui, face parte dintr-o lume în evoluţie rapidă şi radicală, planeta fiind în căutarea punctelor sale de echilibru. Relaţiile cu lumea islamică, foametea şi bolile din Africa, tendinţele unilaterale în Statele Unite ale Americii, dezvoltarea dinamică a economiei în Asia sau relocarea globală a industriilor şi locurilor de muncă sunt tot atâtea evenimente ce afectează Europa. Europa nu numai că trebuie să se concentreze asupra propriei dezvoltări, dar în acelaşi timp trebuie să ia parte la procesul de globalizare.

Instituţiile Uniunii Europene au mari merite, dar ele trebuie să se adapteze pentru a putea face faţă creşterii numărului de sarcini ale unei Uniuni în expansiune. Odată cu creşterea numărului de state membre, cresc şi forţele centrifugale ce ameninţă o implozie a sistemului. Perspectivele intereselor pe termen scurt trebuie să se şteargă în faţa priorităţilor pe termen lung. Iată de ce protagoniştii acestei aventuri fără precedent trebuie să îşi asume responsabilităţile, acţionând în aşa fel încât ansamblul instituţional european să continue să funcţioneze eficient. Orice reformă decisivă a sistemului comunitar actual trebuie să garanteze pluralitatea şi respectul diferenţelor ce constituie bogăţia naţiunilor Europei. Reformele trebuie, de asemenea, să se concentreze pe procesul decizional. Căutarea sistematică a acordurilor unanime va duce în cele din urmă la paralizie. Numai un sistem politic şi juridic echilibrat şi fondat pe principiul votului cu majoritate calificată va putea funcţiona.

Modificările necesare pentru adaptarea structurii Uniunii, iniţial proiectată pentru şase membri, la numărul actual de 27 de state membre, au fost încorporate în Tratatul de la Lisabona. Tratatul a fost adoptat în 2007, însă nu va intra în vigoare decât după ce toate statele membre îl vor ratifica. Acesta va aduce mai multă democraţie şi transparenţă, va introduce metode de lucru şi reguli de votare simplificate, ne va garanta drepturile noastre fundamentale prin consacrarea acestora într-o cartă şi va permite UE să se exprime cu o singură voce în privinţa problematicilor internaţionale.